19 iulie 2012

Mama Roma. Ce oraș frumos, păcat că e locuit

Pe vremea cînd Prinzessa și Gogoscharski erau la școli, circula un manual de latină cu titlul “Roma”. Cineva adăugase titlului un U înainte. “Oma” este în germană apelativul casnic al bunicii, iar “Uroma” al străbunicii. Tandră și profundă ironie, repetată peste generații de elevi.

Cum spuneam, Roma după Japonia, imaginată cu fiori de temperaturi varii, avea un gust de dolveac copt, oaie, cumnată cu fundu’ mare, și mai ales de Roberto Benigni pe post de șofer de taxi. Realitatea – eh, dar de ce vorbim despre realitate în internet? Ca în bancul cu diferența dintre Pravda și Zvestia: Despre realitate nu se vorbește, iar dacă se vorbește nu e realitate. Păi atunci să arătăm.


6 comentarii:

nume spunea...

Cum e zona de langa Termini? Vad ca-s multe hoteluri in zona (de 3*), dar zona garilor e de multe ori nasoluta. E ok de stat sau mai bine nu?

Pinocchi0 spunea...

Chiar acolo am stat aproape o săptămînă, la Hotel Archimede. Cu mici decadențe, a fost OK. Micul dejun -- mai bine te lipsești și îți folosești banii într-un mod mai util. Pe italieni nu-i interesează din principiu micul dejun, înțeleg asta, dar cafeaua a fost o rușine națională. Colegii mei (inclusiv români) au stat la alte hoteluri din zonă, mai ieftine, și au fost și ei destul de mulțumiți. Ah da, a trebuit să spun la recepție de două ori să facă ceva cu aerul condiționat, pentru că zdrăngănea tot timpul și mai ales noaptea, iar fără el te sufocai.

Am aflat de la colegi că scrie în multe ghiduri turistice că e bine să eviți zona, mai ales pentru dame. Nu numai că am stat acolo, dar am și mîncat aproape în fiecare seară la unul din restaurantele învecinate, de preferință pe terasă, dacă aveam loc cu toții. Calitatea e acceptabilă deși discutabilă (nu-mi amintesc să fi mîncat în săptămîna aia ceva care să-mi fi plăcut cu adevărat), dar motivul de evitat zona nu l-am văzut nicidecum. Nu e mai rău ca prin alte părți.

Italienii pe lîngă japonezi, trebuie să spun, par îngrozitor de mitocani. Dar asta e, se pare că m-am obișnuit cu nărav aici. Și acuma hai să vedem cine îmi recomandă o cură de România ;-)

vera spunea...

Pe mine nu conta.
Am avut o prelungita discutziune cu fratele meu, azi, despre cum situatziunea actuala m-a adus in punctul ca nu mai am nici un loc si perioada in care sa vreau sa ma fi nascut.
Se poate supravietzui, daca tai toate canalele de comunicare cu actualitatea politica, dar nu te prea lasa ceilaltzi...

Pinocchi0 spunea...

Mda. Am fotografiat și niște afișe electorale cu Merkeloaica îmbrăcată în uniformă nazi (nu că m-aș da în vînt după ea, dar nici chiar în halul ăsta) sau cu sloganul "Neamțu' vrea să vîndă apa romanilor, partidul X zice nu". Concluzia unică: nu vrem Europa.

Concluzia mea: E tare faină Italia, dar după fiecare vizită pe care o fac pe acolo îmi trebuie mai mulți ani ca să uit chestiile astea și să accept să revin. Altfel spus, nici pe mine să nu contați.

nume spunea...

Merci mult!
Am fost in Italia in '96 si daca atunci nu mi-au placut italienii deloc si nu mi s-au parut de incredere, cu mintea aia (a mea, zic) de adolescent, acum nu ma astept la mai mult :)

Pinocchi0 spunea...

Dacă nu te aștepți la mai mult, ai toate șansele la o surpriză plăcută. Italienii pot să fie foarte faini în momentul în care relația ta cu ei devine oarecum personală. Nu trebuie mult pentru asta, e suficient să ieși din anonimitate și din situația în care respectivul te tratează pe bandă rulantă -- de exemplu, în care un stewart servește masa la 500 de pasageri, iar tu nu ești decît unul din ei.