Pentru Zaza: Habar n-am de ce abia acum, dar am aflat unde este Amurul. Ridicînd jaluzeaua din cînd în cînd, între două secvențe de film, Siberia are rîuri strălucitoare de argint.
Ceva mai tîrziu, după un timp care se lungește pentru că zburăm după soare, ajungem. Pentru prima dată după 22 de ani de Germania, reintrînd în Germania, nu mi-a venit să mă arunc pe jos și sa pup pămîntul patriei germane. Pentru că Japonia, pentru că Japonia. Deocamdată, cîteva zile la Frankfurt. Mai departe, mai vedem: Lufthansa se pregătește de grevă.
4 comentarii:
Poate pare off-topic, dar nu e complet asha. Cind ai plecat tu din Romania? Vreau sa zic, fuseshi aici la Craciunul din '89?
Si tu vrei sa zici ca nu te uitzi la baietzii frumoshi de virsta lui Gogoscharski? Hmmm.
Fusei, am plecatără cînd s-au dat pașapoarte.
Sigur că mă uit, nu asta vroiam să spun. Dar mi se pare sinistră ideea că oricare din ei ar putea, în principiu, să ajungă ca soldat cine știe pe unde și să moară cine știe cum.
Desigur. Am vazut aseara un episod din 'Apocalypse - La 2ème guerre mondiale' si, dupa zecile, daca nu sutele, de filme cu WWII pe care le-am vazut, tot am plins in hohote. Razboiul este ceva de necuprins pentru mintea mea.
Mvai. Acuma am văzut, să îmi fie rușinea.
Amurul e colosal. Și pe malul Amurului se halește un caras mamă-mamă. Serios.
Trimiteți un comentariu