Ceva m-a trezit, domnu’ Inginer misuna prin pat. Respira, se intorcea pe partea cealalta, fosnea. S-a dus la baie. M-am dus si eu, m-am uitat la ceas: Doua si jumatate. M-am culcat la loc. Ofta, misuna, fosnea. Am ridicat capul si m-am uitat la el. Ei? Am facut o greseala, zice. Mi-a explicat, i-am raspuns, asta e. Acuma dormim. Ofta, misuna, fosnea.
Partea cea mai grea si mai neplacuta a situatiei este amintirea si posibilitatea ca istoria sa se repete: Am trecut prin aceeasi poveste, si prin altele asemanatoare, cu Colombina. Ma ura pentru ca puteam sa dorm cind ea avea motive sa nu poata. Eu insa vroiam sa dorm, pentru ca altfel a doua zi nu eram bun de nimic la servici. Totul se termina in procese de constiinta: Eram egoist pentru ca dormeam; eram the bad guy.
Si acum?
Ma pregateam sa imi iau plapuma si perna si sa emigrez in sufragerie. Mi-a luat-o inainte. Ne-am trezit la 6, am luat impreuna micul dejun in liniste si am plecat amondoi la bazin. A fost bine.
2 comentarii:
Hehehe, regula numarul 1, somnul nocturn al lumii este SFANT. Numai eu ma transform periodic in bufnita sonor-cugetatoare, situatie pentru care nevasta s-a pregatit supranumindu-se preventiv Wircolac. Am iertat-o, ce sa fac, toti suedezii cred by default ca se scrie cu W.
Hihi, esti cumva ruda cu Colombina mea? Excelenta idee, la vremea respectiva trebuia sa imi scriu si eu numele cu W (in loc de P, sa zicem). Intre timp am mai crescut putin si am mai invatat oarece. Domnului Inginer nu e greu sa ii aplic metoda asta, el m-ar crede instantaneu ca asa se scrie :-))
Trimiteți un comentariu