No, unde-i Tapiru’? In fine: Somon bucățele
la videorecorder. (Așa-i zice domnu’ Inginer grătarului cu gaz, care e între
ochiurile de sus și cuptorul – inexistent – de jos, între două butoane mari și
rotunde.) Nu știu de ce l-am uscat așa, somonul adică, că îmi place la nebunie
să-l mănînc crud, așa de bine se topește pe limbă… mmmmm… dar să continuăm: Cu
bame. Probabil locale, că au fost tare ieftine, o sută și’un pic, ferte zece
minute în apă. Și mai bune chiar decît mă așteptam. Supă de mizo cu: ghimbir,
alge oceanice, ciuperci (nu mă întrebați cum le cheamă, de la supermarket),
ceapă verde tăiată marunțel (cepele japonezilor nu sînt așa de puturoase ca în
Europa, heh), și niscaiva shiitake. Orezul, n-am niciodată răbdare să-l ferb
cît trebuie, așa că alerg bob după bob, face bine la siluetă. Capodopera la
urmă: salata japoneză de varză chinezească (o, blasfemie!) cu muguri de nu mă
întrebați ce (tot de la supermarket) și susan. Picătura de geniu e picătura de
ulei de susan plus picătura de zeamă de lămîie. Fără egal. În fine, noul meu
prieten, Sauvignon Blanc cu Semillon, tocmai din Chile, costă numa șase sute ș’un
pic. Îmi pare rău Vera, Lektore, roșu n-am avut. (Din fericire.) Poftă bună!
11 comentarii:
Arata bine, pofta buna! :)
Draga, io nu zic sa nu bei vin alb la peste. Io zic ca sa nu bei decit vin alb la peste e un moft frantzuzesc, contrazis de realitate: exista unii pesti, care gatitzi in unele feluri, in unele momente, merg foarte bine cu vin roshu.
Restul dejunului/cinei tale e un mister, in afara de shiitake, p'alelalte nu le stiu decit ca informatzie antropologica, nu si ca substantze manjabile.
O bila alba pentru 'mizanplasu' agreabil. (De ce au schimbat romanii sensul expresiei mise-en-place?)
Hmm, Vera, să nu-mi spui că nu cunoști bamele! Eu îmi aduc aminte foarte bine de ele din copilărie, bunica mea făcea din cînd în cînd (și nu prea îmi plăceau).
Mizanplasu e sfînt la japonezi, mai ales castronul cu orez (care de obicei e mult mai plin) în față-stînga. Corespunzător, nu cunosc decît un singur sens al cuvîntului, care ar fi altul?
videorecorder, tare. :)
arata tare bine totul si sunt profund impresionata ca mananci toate alea doar cu betele... :)
Videorecorderul este contribuția domnului Inginer, cum altfel, denumirea adică.
Iar bețele vin de la mine (nu mă întreba cînd am început, nu mai țin minte), și tocmai se pare că le-a adoptat și el.
Nu, nu, la noi se foloseste pentru pusul mesei, dar du-te si uita-te ce inseamna in cuizineria franceza, nu e DE LOC asha, e ceva care se intimpla in bucatarie.
Am incercat cu mare entuziasm cu chopsticks, nu mi-a mers. O bucatzica de carne mai puteam, dar bobishoru de orez, cite unul sau cite doua, jamais. Si m-am lasat total pagubasha, nici nu mai incerc. Dar nici nu am fost intr-o situatzie ca a ta, tu nu ai incotro. Stiai deja (bine) dinainte de a te muta in Japonia?
Cunosc bamele cum tzi-am spus. Mama ura bamele si tata la fel, la noi nu existau, nici nu stiam bine cum arata, pina la o virsta destul de adulta. Oricum, am incercat o singura data si nu mi-au placut de loc.
tapiru se lupta sa-i invete pe elvetieni care e treaba cu mititeii.
domne, cu bame n-am incercat! ce chestie, mai acum cateva zile vorbeam de bame, ca nu le suport, dar acu, vazand eu aranjamentul aproape ikebanic de pe masa...
Doctore, cum deja stii, una e ce se vede, alta e ce se simtzeshte cind introduci substantza in cavitatea bucala. Textura si gustul bamei - an acquired taste. You did not acquired it la timp, tough luck, nu prea cred sa mai ai shanse. But, let me know daca itzi ese.
Inegalabile sînt mîncărurile turcești de bame în suc de roșii, astea trebuie încercate. Copiii strîmbă din nas în mod special la anumite legume și zarzavaturi, pentru că simt mai puternic amareala frunzelor, perii de pe ele, balele bamelor, și alte chestii care par nelpăcute, dar pînă la urmă sînt foarte bune.
Cand le-am facut la copii brocoli (pare-mi-se tot cu somon), cu tot mezamplasu' reusit, zic io, Mihu a rostit: "Miru, stii cum se manana felul asta de mancare? Miru, curioasa de ce-o sa o invete fratele ei mai mare: cum? Mihu a tacut filozofic, ducandu-si degetele la nas si furculita la gura.
Trimiteți un comentariu