17 ianuarie 2005

Scena induiosatoare

Ai vazut "Mon oncle" de Jacques Tati? Scena matinala cu plecarea copilului la scoala, impreuna cu tatal, cu masina: Mama cuprinsa de frenezia curatatului, stergind si frecind totul cu o cirpa de praf: servieta tatalui, ghiozdanul copilului, copilul insusi, minerele de la usile masinii, poarta prin care iese masina, iar in cele din urma are loc o scena aproape induiosatoare: Copilul se intoarce si priveste prin geamul din spate al masinii; mama ramasese in mijlocul strazii si flutura in urma lor o batista alba si mare. Scena are mai intii un aer melancolic, dar spectatorul isi da curind seama ca batista nu era decit aceeasi cirpa cu care mama stersese tot ce ii iesise in cale si din care ies acum imensi nori de praf care umplu pina la urma toata strada.

Am avut parte de o scena asemanatoare: Ne-a venit in sfirsit biblioteca. (Domnu' Inginer a spus ca am comandat prea multe corpuri pentru cele citeva carti pe care le avem.) Cum Gogoscharski s-a inchis in casa sub pretextul ca invata la latina si deci nu poate sa faca si probleme de geometrie si exercitii de algebra cu mine, am avut aproape tot weekendul la dispozitie ca sa ma ocup de carti. Le-am scos care de pe unde erau ingramadite si le-am stivuit mai intii pe balcon. (Domnu' Inginer a spus ca sunt prea multe si n-or sa incapa in biblioteca.) Apoi am inceput sa le bat si sa le sterg de praf, una cite una. Pe sub balcon a trecut Jana, vecina de deasupra, fîtza-fîtza spre masina, si mi-a facut cu mina. I-am raspuns, dar cum in mina stinga tineam doua carti si in dreapta cirpa de praf, nu mi-a mai ramas decit sa flutur inspre ea cirpa, producind drept efect secundar aceiasi nori de praf din scena originala.

Am terminat seara, tirziu, si am privit amindoi rezultatul cu mare multumire. Drept recompensa, am pregatit apoi un peste dupa noua carte de bucate cu retete din sudul Frantei.

Niciun comentariu: