Mama: Și? Ce-ați mai făcut?
Moș Pinocchio: Ieri am fost la consiliere pentru căsătorie.
Mama [pauză]: Bine mamă, dacă voi credeți că ăsta e drumul vostru…
Mama s-a întristat și acum 20 de ani, cînd am primit cetățenia germană. Știu. Dar asta nu face lucrurile cu nimic mai simple.
Se afișează postările cu eticheta Dialoguri cu Blegoo. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dialoguri cu Blegoo. Afișați toate postările
20 februarie 2011
03 februarie 2011
Leapșa antícă
A venit din nou vremea lepșelor, dragilor. Vă ofer o leapșă puțin altfel:
Cum vă imaginați voi anticariatul ideal? Descrieți trei lucruri care nu trebuie să lipsească din el. Și nu vorbesc de buchinistul din colț de la Universitate, ci de anticariatul adevărat, în care intrați mai întîi de “hai să vedem ce mai e și pe’aici” și, odată intrați, uitați de timp, vă pierdeți în el, ajungeți într-o altă lume.
Ce este altfel? Hehe: Doamna Nartica vă va citi și își va aranja anticariatul așa cum îi spuneți. Ideea va prinde viață.
Ce și cum?
Descrieți pe blogul vostru cele trei obiecte de anticariat: 1, 2, 3. Nu uitați culori, mirosuri, senzații. Dați leapșa mai departe, nu uitați să spuneți cui. Ca să găsim mai ușor ce ați scris, numiți și destinatarul cu link: Doamna Nartica, http://narticanticar.blogspot.com/
Cine?
În primul rînd, Madelin, de bun venit.
Vlad, pentru aerul parizian.
Tapirul, pentru aerul elvețian.
Ionuca, pentru că e îndrăgostită de cărti.
Diacritica, pentru că e îndrăgostită de limbă și scris.
Cuvinte și Fluturi, pentru că e îndrăgostit de filosofie și muzică.
Arhitectul, pentru că e îndrăgostit de desene și anticariate.
Mihaela, pentru că e îndrăgostită.
Cristian Sîrb, pentru Proust.
Urmuzz, pentru suprarealism.
Zaza, pentru călătorii exotice.
Lekktor, pentru matematici.
Veșnic visător, pentru vise.
Surorile Marx, pentru miuzici, filme și alte răutăți cu patină.
Mircea Popescu și Blegoo, pentru cu totul altceva.
Incze Klara, cu care de mult nu am mai vorbit, și căreia știu că o să-i placă ideea.
Și pentru toți ceilalți, pe care cuvîntul “anticariat” îi face să viseze.
Cît despre Moș Pinocchio:
1. Cărți, multe și vechi, cu hîrtie îngălbenită de timp, ortografie demodată, legate în carton și piele, cu cotorul rotund cu nervuri, scris cu litere aurii. Pe rafturi prăfuite. (Dar, vă rog, fără păianjeni!)
2. Hărți vechi de navigație pe pereți. Pot să fie și ale vreunui oraș frumos, dar să aibă măcar vreo 100 de ani.
3. Un ceainic cu ceai parfumat și cești de Rosenthal.
Cum vă imaginați voi anticariatul ideal? Descrieți trei lucruri care nu trebuie să lipsească din el. Și nu vorbesc de buchinistul din colț de la Universitate, ci de anticariatul adevărat, în care intrați mai întîi de “hai să vedem ce mai e și pe’aici” și, odată intrați, uitați de timp, vă pierdeți în el, ajungeți într-o altă lume.
Ce este altfel? Hehe: Doamna Nartica vă va citi și își va aranja anticariatul așa cum îi spuneți. Ideea va prinde viață.
Ce și cum?
Descrieți pe blogul vostru cele trei obiecte de anticariat: 1, 2, 3. Nu uitați culori, mirosuri, senzații. Dați leapșa mai departe, nu uitați să spuneți cui. Ca să găsim mai ușor ce ați scris, numiți și destinatarul cu link: Doamna Nartica, http://narticanticar.blogspot.com/
Cine?
În primul rînd, Madelin, de bun venit.
Vlad, pentru aerul parizian.
Tapirul, pentru aerul elvețian.
Ionuca, pentru că e îndrăgostită de cărti.
Diacritica, pentru că e îndrăgostită de limbă și scris.
Cuvinte și Fluturi, pentru că e îndrăgostit de filosofie și muzică.
Arhitectul, pentru că e îndrăgostit de desene și anticariate.
Mihaela, pentru că e îndrăgostită.
Cristian Sîrb, pentru Proust.
Urmuzz, pentru suprarealism.
Zaza, pentru călătorii exotice.
Lekktor, pentru matematici.
Veșnic visător, pentru vise.
Surorile Marx, pentru miuzici, filme și alte răutăți cu patină.
Mircea Popescu și Blegoo, pentru cu totul altceva.
Incze Klara, cu care de mult nu am mai vorbit, și căreia știu că o să-i placă ideea.
Și pentru toți ceilalți, pe care cuvîntul “anticariat” îi face să viseze.
Cît despre Moș Pinocchio:
1. Cărți, multe și vechi, cu hîrtie îngălbenită de timp, ortografie demodată, legate în carton și piele, cu cotorul rotund cu nervuri, scris cu litere aurii. Pe rafturi prăfuite. (Dar, vă rog, fără păianjeni!)
2. Hărți vechi de navigație pe pereți. Pot să fie și ale vreunui oraș frumos, dar să aibă măcar vreo 100 de ani.
3. Un ceainic cu ceai parfumat și cești de Rosenthal.
01 februarie 2011
Cu mulțumiri
Cum spuneam: Mulțumiri Blegoolui, care a încercat să mă convingă de un lucru și m-a convins de contrariul lui. Hihihihihi…
17 ianuarie 2011
04 ianuarie 2011
Cântarea cântarelor, 2
Nu recomand să ne dezlănțuim în ceva gen “Perinița”… unde io mă pup cu alș, ori Mulliganoglu îi pune basmaua tapirului… nu!
(Blegoo’n Mahala)
Și uite că s-a’ntîmplat: Domnu’ Inginer dansă Perinița de revelion cu românii ca brajii la orizontală ca să fie mai mult lați decît înalți. Am rămas în vîrful scaunului meu, îndesîndu-mi cît mai adînc bucățile de șervețel în urechi pentru că muzica nu, nu era Perinița. Și privind cu teamă la hora bărbaților încălziți de palincă.
Teama s-a transformat în panică după miezul nopții, cînd tot poporul ieșise afară la șampanie (unii la Moët et Chandon) și tocmai ne întrebam dacă e cazul să ne pupăm acolo. Anume, unul din partenerii de periniță tocmai se pupa din greu cu altul, după care emise în direcția noastră explicația:
– I’m not gay, he’s my friend.
Atunci am plecat la culcare.
– Ce bine s’o distrat domnu’ Inginer azi noapte, mi-a spus la micul dejun chelnerița cu care pînă atunci nu schimbasem nici o vorbă, nici măcar o singură vorbuliță. Păcat că dumneavoastră ați plecat așa devreme. Abia după aia s’o distrat domnu’ Inginer cel mai bine.
(Blegoo’n Mahala)
Și uite că s-a’ntîmplat: Domnu’ Inginer dansă Perinița de revelion cu românii ca brajii la orizontală ca să fie mai mult lați decît înalți. Am rămas în vîrful scaunului meu, îndesîndu-mi cît mai adînc bucățile de șervețel în urechi pentru că muzica nu, nu era Perinița. Și privind cu teamă la hora bărbaților încălziți de palincă.
Teama s-a transformat în panică după miezul nopții, cînd tot poporul ieșise afară la șampanie (unii la Moët et Chandon) și tocmai ne întrebam dacă e cazul să ne pupăm acolo. Anume, unul din partenerii de periniță tocmai se pupa din greu cu altul, după care emise în direcția noastră explicația:
– I’m not gay, he’s my friend.
Atunci am plecat la culcare.
– Ce bine s’o distrat domnu’ Inginer azi noapte, mi-a spus la micul dejun chelnerița cu care pînă atunci nu schimbasem nici o vorbă, nici măcar o singură vorbuliță. Păcat că dumneavoastră ați plecat așa devreme. Abia după aia s’o distrat domnu’ Inginer cel mai bine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)