Pentru ca, in miez de vara, mai toate strazile principale erau pline, domnu' Inginer si cu mine ne-am hotarit sa mergem pe drumuri mai laturalnice. Reusisem sa traversam Slovenia din sat in sat, si asta avind numai harta trimisa de cei de la biroul de turism. Ajunsi la Plitvice, ne-am cumparat o harta rutiera a Croatiei 1:200.000. Dupa o saptamina, am folosit-o intens in drum spre Istria.
Mai intii am aplicat principiul liniei drepte: Pe aici o luam. Numa ca de la o vreme ni s-a cam infundat. Prea tirziu ca sa mai intoarcem, o portiune de vreo 20 km, trecuta pe harta ca drum principal in portocaliu, nu vazuse in veci asfalt sau pavaj. In schimb vazuse altceva: Mine. Drumul era ingust, aproape cit masina, ridicasem geamul ca sa nu ma plezneasca vrejurile de pe margine. Din loc in loc: Atentie, camp minat, nu parasiti drumul, cap de mort si alte amenintari. Undeva in mijlocul padurii ne-am intilnit cu un Volvo cu numar de Graz care venea din sens opus. Ne-am facut loc cum am putut, si, odata ajunsi unii in dreptul celorlalti am deschis geamul si am stat putin de vorba. Ne-a facut tare bine, chiar daca am aflat ca drumul o mai tine tot asa pret de inca vreo 10 km. (Ceea ce era la fel de valabil si pentru austrieci.)
N-ai idee ce bine te simti dupa ce ai trecut de chestia asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu