02 martie 2008

Învățăturile cuiva către fiul său

Era una din acele intrebari. Murise socru’meu, cu care Gogoscharski fusese prieten la catarama. Avea pe atunci vreo patru ani. L-am luat de la gradinita, si i-am explicat ce s-a intimplat. M-a ascultat cu atentie, evident agasat de ideea ca nu mai poate sa se joace cu el. Si pina la urma m-a intrebat rabdator: Und wie lange bleibt der Opa tot? Si pina cind ramine Bunicul mort?

Acum, incapatinat cum sunt, am vrut sa vad impreuna cu Gogoscharski nu un film SF, ci chiar Calauza. Nemultumit de idee (Calauza era prea lung), dar rabdator, s-a dus la dulapul cu filme si a inceput sa caute. A venit cu American Beauty.

Ne-am uitat impreuna, apoi am stat de vorba, cred ca vreo doua ore bune. Cind il duceam apoi acasa cu masina, m-a intrebat, cu aceeasi rabdare din totdeauna: Si cam cita lume crezi tu ca intelege lucrurile asa?

3 comentarii:

monsoux spunea...

Imi pare mie, sau, mai degraba, e vorba despre "Invataturile fiului sau catre cineva"?

Anonim spunea...

Daaaaa, monsoux a pus bine punctul pe i :-). Eu una am renuntat de ceva vreme sa ma mai agit asa ca il intreb direct pe Mihai atunci cand nu inteleg cate ceva :-). Are talentul de a explica foarte concis si pe intelesul meu (daca tot e sange din sangele meu...).

Anonim spunea...

calauza chiar ca e lung :)
si e un film pe care il va descoperi oricum singur când va fi " mai mare ".

american beauty era cel mai bun film care vi se putea intâmpla, father to son, vorba lui cat stevens.

si, inca o data : imi place de mor cum vorbesti despre gogoscharski !