Stând degeaba pe coclauri

Se incepe deci cu aperitivul, ca in zi de sarbatoare: Vinete coapte, luate la borcan de la Sultan. Le-am pus o ceapa tocata, restul aveau ele: picante, cit trebuie. (Domnu’ Inginer a uitat sa cumpere usturoi.) Se decoreaza cu masline negre, in numar de 12, asezate in cerc. Alaturi, telemea de capra, tot de la Sultan. In pahare, palinca focoasa. In combinatie cu vinetele, ne transformam in cai nazdravani si manincam jaratec.



Sarim peste supa, domnu’ Inginer a sarit-o deja de la cumparaturi. Fileul de porc se taie in felii groase, se prajeste zdravan, se scalda in vin alb cu cimbrisor, dafin, seminte de cumin intregi, ceapa taiata pestisori, masline negre. (Domnu’ Inginer a uitat sa cumpere usturoi.) Ramurile de cimbrisor, resturile recoltei de’asta vara, seamana cu copacii de afara. Punem capacul si ne ocupam de cartofi.



Taiati lungi si grosi cit degetul. Ceapa taiata felii subtiri, ierburi de Provincie, sare, piper, ulei de masline. (Domnu’ Inginer a uitat sa cumpere usturoi.) Se pune apa dintr-o parte, ca sa nu spele mirodeniile, vreun centimetru pe fundul tavii.



Vin rosu de Rheinhessen. Domnu’ Inginer si cu Sanda Marin se oglindesc in paharele pintecoase. Miine vor avea un tête-à-tête din care speram ca vor lua nastere cozonaci. (Dar mai intii trebuie cumparata drojdie, miine in zori, cind se redeschid magazinele.)



In fine, cafeaua, dupa moda turceasca. Pentru simplitate, fursecuri de susan. (In cartea de bucate turceasca scrie ca susanul e afrodiziac.) Cicolata cu bucati de portocala zaharisita e pregatita pe marginea farfurioarelor, discreta si homeopatica din motive de colesterol.