Stupida întrebare

Nelu (a lu' Leana), ma jucam cu el cind eram mic, pe strada la bunica. In clasa a 5a am avut surpriza sa il am coleg, ramasese de doua ori repetent. Era un baiat tare bun. Cindva, atit de demult incit nu mai imi amintesc daca e adevarat, am aflat ca avea epilepsie si ca s-a spinzurat.

Horst, tare mi-a placut de el. Am fost impreuna intr-o Tabara Nationala de Literatura, mare dracie. A trebuit sa curatam cepe la bucatarie, am putit ingrozitor (aveam 16 ani, heh), ne-am dus la hotelul orasului, am mituit o femeie de servici, am intrat pentru vreo ora intr-o camera de hotel nefolosita si am facut dus, unul dupa altul. Am uitat ceva in baie, am strigat prin usa si l-am rugat pe Horst sa imi dea. Intra si ia ce vrei. Am intrat. Citiva ani mai tirziu, Horst s-a inecat.

Carmen, am fost cu ea in scoala generala. Una din cele doua blonde. Un fel de capritza simpatica. Facea gimnastica de performanta. Ce fata buna. M-am reintilnit cu ea ca student. Se facuse educatoare, era directoarea unei gradinite de cartier. Era foarte multumita, si se vedea ca face ce ii place, si face bine. Sa fi tot fost 1984-85. Prietenul ei era arab, parintii nu erau de acord, a ramas gravida. Arabul era student la medicina, i-a facut chiuretaj, a omorit-o.

Alta Carmen, tot un fel de capritza, blonda si putin pistruiata. O fata desteapta, vesela. Ne-am ciondanit prin clasa a 7a, a 8a. Ne-am intilnit pe pista de schi, eram studenti. Tu esti schioarea de care tocmai am auzit la radio ca a luat premiu? O chema la fel. M-a luat in serios si a inceput sa se dezvinovateasca. Era tare dulce. Mai tirziu, eu ajunsesem deja de citiva ani in Germania, ea era gravida in luna a sasea si mergea seara pe bulevardul Ceahlau. Cineva i-a vrut geanta si a injunghiat-o.

Ani si ani. Revolutie, emigratie, coming-out. Les années folles, wild side. Descoperirea internetului, chat, cunostinte dupa cunostinte. Despre Igor si HIV am mai povestit undeva. Igor traieste, a imbatrinit, sigur ca nu mai arata ca la 25 de ani, are aproape 40. De curind m-am intilnit cu Michael, intr-un magazin. Arata foarte elegant, avea un prieten nou si foarte tinar, si mergea in cirje. Mi-am adus aminte, cindva imi povestise ca are scleroza multipla, pe vremea aceea nu se manifesta. Cu ceilalti nu m-am mai intilnit.

Si povestile mamei. Vedea copiii murind la spital, de leucemie, apoi venea acasa si povestea. Nu imi povestea mie, eram prea mic, dadea telefoane si povestea, iar eu ascultam. Pe la vreo 25 de ani nu intelegeam de ce iese la pensie atit de devreme. (Pretexta ca vrea sa aiba timp, sa stea acasa cu Prinzessa.) Acum nu inteleg cum a putut sa lucreze acolo atitia ani.

Apoi cei din familie, n-am sa povestesc. Nu au fost putini. Incep sa ma gindesc ca ar trebui sa scriu un pomelnic (cind invatasem sa scriu, si scriam frumos, aveam in vecini niste babe care aveau cel putin 100 de ani, ma puneau sa le scriu pomelnicele) si sa ma duc cu el la biserica. Ajuta, cred. Linisteste. Odihneste.

Vlad, CUM POTI tu sa pui asemenea intrebari??