In plimbari distrate prin orasele italiene am colectionat si eu felurite obiecte asemanatoare. Iata mai intii trei sonerii cu greutate. Numai uitindu-te la ele simti pirghiile si cablurile cum se misca prin maruntaiele casei si clopotelul cum se agita sonor. Pe acele vremuri pina si sunatul la sonerie era un act eroic.
Iata si o sonerie moderna, dar cel putin la fel de istorica in felul ei. Numele rivalizind cu multdiscutatul si apreciatul Serge Plantureux, sunt convins ca Zaza ma va indivia.
7 comentarii:
Unde le-ai găsit? Unde, unde, unde?
PS: Vreau şi eu să mă cheme Mariastuarda. Pot?
Pardon, tot eu eram cu mariastuarda, cred că te-ai prins deja.
Heh.
Z.
PS: Mai am şi alte aberaţii. Vezi tu sâmbătă, după promenadă.
Unde? La Lucca, pe astea. Sunt cam peste tot in orasele vechi.
Nu cred ca e o problema sa te cheme Mariastuarda. Numa sper sa nu ii impartasesti si destinul.
ROFL!
Mariastuarda
Şi: serialul e Bewitched!
Samantha and friends, that is.
Exact. (Unul din friends eram eu ;-)
LOL, ştiu şi care. Sst.
Trimiteți un comentariu