Imaginea verii eterne in Toscana este cam la fel de realista ca vacile elvetiene move. E drept, am avut si nopti cu fereastra imposibil de inchis, cu pisici si tintari strecurindu-se firesc printre gratiile de la geam si cuibarindu-se care pe unde, si elicoptere scuipind apa peste padurea arzinda si noi convinsi ca, ehehei, asta e departe-departe si noi suntem in siguranta. Era la un kilometru, cel mult doi, si exact pe soseaua care ducea la noi acasa. Heh.
Dar aici ploua.
Cind ploua, domnu’ Doctor sta acasa si cinta la flaut. Aici: Dansul tintarilor (ce altceva) si Porumbelul din studiile romantice de Ernesto Köhler. Pentru ca e frig, imbraca straturi diverse si se gindeste la culorile lui Vermeer.
Ceva mai incolo ii vedem pe monsoux si jumatatea sa conjugala la adapostul unei umbrele impresioniste. Subsemnatul ii urmeaza in pas gimnast printre vestigiile etrusce: Gimble in the wabe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu