Diotima imi povestea de curind cum seful ei, un francez care a invatat romaneste, a revenit dupa o absenta ceva mai indelungata, a intrat in biroul cel mare, s-a postat in mijlocul incaperii, si a spus pe ton triumfal: Bine am venit!
Iata si eu, ma postez in mijlocul blogului (si al blogosferei): Bine am venit.
(Pentru ca am venit.)
Am multe de povestit. Memoria are vointa ei proprie: drept care nu stiu ce anume voi povesti. Foarte probabil ca povestirile mele vor capata o viata a lor, ca poeziile Alicei in Tara Minunilor. Pentru ca a fost un fel de tara a minunilor. (Si vom vedea pina la urma in ce au constat acele minuni.)
Mai mult decit Tara Minunilor, mie mi-a placut Tara Oglinzii. Through the looking-glass and what Alice found there. Generally categorized as literary nonsense, zice Tante Wiki. Cu atit mai bine: Sa incepem atunci.
Iar logica Oglinzii (si a Memoriei) fiind inversa, vom incepe cu sfirsitul.
Un comentariu:
io ti-am anticipat venirea, dar asta era o forma de dor. bine ne-ai gasit. :)
Trimiteți un comentariu