Altă restanță: De ce rîd

Pe ziua de azi mai si ridem putin. Pentru ca asta e viata, pentru ca risul ascunde si vindeca multe, pentru ca, pentru ca.

Lorena mi-a dat mai demult o leapsa care ma onoreaza (“...unui baiat care în mod sigur va face o promovare dezinteresata, deci obiectiva: Ma refer la Domnu’ Inginer.”), dar nici eu, si cu atit mai putin domnu’ Inginer (hihihi) nu am reusit inca sa raspundem. O facem acum cu toata constiinciozitatea.

Zice dumneai Lorena, sau cel putin asa o interpretez eu: Sa bîntuim si sa dam iama prin blogosfera si sa citam aici ce ne place mai tare. Iata:

Pre multi voi surprinde, dar cind ma gindesc la asa ceva, primul lucru care imi vine in minte e un post al Andressei, gasit la vremea respectiva in topul lui Monsoux. Nu numai ca nu l-am uitat pina acum, dar de cite ori imi aduc aminte de el ma pufneste irezistibil risul. Face onoare blogosferei prin scurtimea textului, compensata prin lungimea titlului. Iar sursa continutului este, se intelege, savuros de tipica.

Din blogul meu de inima, Dulcea Mahala (chiar daca Vlad si cu mine ne referim de fapt la mahalale usor diferite, a lui fiind mai dulce in prezentare, a mea mai amaruie, dar ambele la fel de bucurestene) ma dau in vint dupa hîrciogii croque-mort, la care hohotele homerice ale mele si ale lui Monsoux s-au impletit desigur cu ale celorlalti mahalagii. (Ah, si cine il identifica odata pe Monsoux cu domnu’ Inginer? Nu mai stiu, dar si pe chestia asta m-am amuzat copios.)

De mult m-am declarat ‘patafizician convins (observati apostrophul), drept care unul din posturile mele preferate este opera Ioanei Dark a lu’ Noe. Si aici apreciez in mod special specificul blogosferic: A fost un concurs, dar modestia ma impiedica sa amintesc cine l-a cistigat. (Hehe.)

Pour la bonne bouche, Seraiul. Oscilez: De o parte cucoana pe care (poate) o stringeau pantofii. De cealalta, domnul Serge Plantureux. Ambii mi-au stimulat imaginatia si mai ales spiritul inchizitor. Si asa i-am descoperit in primul posting, ca intr-un film de Antonioni, pe cei doi barbati très chic care mergeau brat la brat, iar in al doilea locatia exacta a celebrei librarii, aflata adorabil la intersectia a doua strazi pariziene cu nume mignone. Daca prima data am insinuat numai o poveste ramasa mai mult sau mai putin neobservata, a doua oara am dat explicatii si argumente concrete pentru care Zaza mi-a promis o razbunare pe care, eeh, o mai asteptam cu interes si in ziua de azi.

In mod logic, leapsa merge mai departe la cei trei autori numiti mai sus. In ordinea lor quasialeatorie: Andressa, Vlad, Simina si Zaza.