Sa trecem acum de la Urmuz la Heisenberg. Ceea ce intr-o parte e absurd, in cealalta e incert.
Cunoasteti expresia „printre altele“? Se foloseste in Germania combinata cu diverse interdictii: Este interzis, printre altele, focul in padure, tropaitul pe linga carare, demolatul musuroaielor de furnici.
Habar n-am, printre altele: Cind va avea domnu' Inginer o slujba noua, cind va putea sa ia conced, cind vom putea pleca si ce vom face atunci. Tare as fi vrut sa mergem in Andaluzia, pe urmele lui Madelin, pentru vreo doua saptamini in primavara. Apoi, dupa ce m-am lamurit ca nu se poate, tare as fi vrut sa vin in Romania mai devreme si sa stau mai mult. Am dat chix. Habar n-am ce voi face in saptaminile urmatore.
Are cineva o propunere?
34 de comentarii:
ii vei desena portretul domnului Inginer
Da, o sa ma inspir de la Klara.
Dar -- in fiecare zi?? Heh.
Uf, Urmuz a sfarsit-o prost. Daca s-ar fi facut analist financiar poate prindea o criza si se scotea :)
din fata, din spate, din profil, de sus, de jos, cu palarie.
sau iti iei un puzzle, dar greu
printre altele, nu, nu știu sau nu am. Asta e, cu asta defilăm?
In singurul am cand nu am plecat in concediu din cei 12 pe care-i am de cand muncesc, am procedat conform instructiunilor unei foarte bune prietene, psiholog de meserie. Mi-am facut o lista cu lucrurile pe care imi doresc foarte mult sa le fac (in localitatea de domiciliu sau imprejurimi)si nu reusesc, atunci cand lucrez, din criza de timp. Bun, mi-a luat cam o ora sa fac lista, am afisat-o in casa (pe frigider e un loc bun :))si am facut, in fiecare zi de concediu, cate ceva din lista. Evident, pe parcurs imi aminteam si alte chestii pe care dorisem sa le fac si nu putusem. In consecinta, s-a terminat concediul, dar din lista tot mai aveam cate ceva :)) De atunci - au trecut opt ani - am invatat sa-mi alcatuiesc lista asta mereu si sa mai si bifez chestii d epe ea, chiar atunci cand lucrez. In consecinta, maine seara, de exemplu, ma duc intr-o carciuma unde se asculta rock live :)
P.S. Dupa faza cu lista, psiholoaga mi-a spus ca de fapt asta urmarise, sa ma determine sa ma relaxez, ca prea munceam ca apucata :))
1. Ii scrii un rondel lui Bucurenci. Si i-l trimitzi, scris de mina, pe hirtie veche, pe care desenezi (in cerneluri colorate, nu carioca) plante si gize.
2. Gatesti curcan cu arpagic, in sos de vin. Arpagic de la piatza/producator, in stare naturala; curatzarea unei cantitatzi pentru 4 persoane itzi ia o jumatate de zi.
3. Cauti si apoi le strabati cu piciorul toate stradutele mai inguste de 6 metri din oras. Faci poza casei/gradinii celei mai atractzioase, de pe fiecare din aceste strazi. P'orma, le postezi, sa le vedem si sa te criticam.
4. Citesti Ulisele lui Joyce. In original. Si scoti pe vocabular toate cuvintele pe care nu le stiai.
5. Asculti tot coffret-ul Mozart.
6. Imi faci mie un plan, pe puncte, despre cum aduc mai multi gay la marsul gay de la Bucuresti, in mai 2009. Da asta dupa ce faci restul, sa ne asiguram ca macar unele dintre activitati se materializeaza.
bravo, vera, l-ai dat gata.
Uite, nu ştiu dacă Vera e psiholog, dar te cunoaşte probabil mai bine decât mine, de aceea şi-a permis să-ţi dea sugestii pentru listă :))Oricum, un lucru e clar: amândouă vrem să-ţi fie bine :)
Ioana Dark a lu Noe - multumesc. (Blush!)
Anca - nu sint psiholog, nu il cunosc pe Pinocchio. Am doar citeva informatzii foarte rarefiate. Mi-am permis pentru ca asa se intimpla in blogosfera; daca respecti regula civilitatii si a politetii (ceea ce sper ca am facut), poti sa zici ce crezi cuiva, fara teama ca l-ai supara. Ramine ca Pinocchio sa-mi spuna daca am ezajerat.
asteptam informatii despre ce puncte ai bifat din lista
No, ca bine ziceti. Gifiind pe ici si colo si uitindu-ma noaptea in tavan pe intunerec, era sa uit sa bifez.
Rondelul lui Bucurenci: Vera, daca i-l trimit, imi dai voie sa dau vina pe tine? Sa spun ca a fost ideea ta? (In proza nu merge?) Altfel ma dau in vint dupa scris cu stiloul pe hirtie adevarata. Inchipuie-ti ca si am un stilou pe care il folosesc!
2, 3 si 4: Excelente idei, facem.
5 s-a bifat de mult. (Sa le mai ascult o data?)
6 Mai greu, nici pe mine nu stiu cum sa ma aduc acolo, d'apai pe bucuresteni?! Dar despre actiuni si activitati mai vorbim, ramii pe receptie!
Ioana-Simina: Sîc ca nu m-a dat, na :-)
Ceva mai realist: Anca, o sa fac lista aia. (Si acum bineinteles ca o sa vreti sa o cititi si voi, nu? :-)
Pinocchio, sigur ca vrem sa citim :) Poate ne dai si tu idei bune :) Si mie imi place sa scriu cu stiloul pe hartia, iar lista (am un soi de carnet lipit pe frigider) e inca un motiv sa-l folosesc pe al meu - un cadou de suflet, Parker, tigrat, elegant :)pe care nu pot sa-l folosesc la job :()
Vera- am presupus ca-l cunosti mai bine pe Pinocchio, nu era vorba ca s-ar supara, nu cred ca e genul, ci, pur si simplu,m-am gandit ca trebuie sa stii cam ce ii place unui om, ca sa-i faci sugestii pentru petrecerea timpului liber. Desi, pe principiul cine se aseamana, se aduna - sau, mai adecvat, cine se citeste, se aseamana :)- probabil ca putem sa facem presupuneri :)
Stiloul meu e un rotring -- nu cine stie ce elegant, dar imi aminteste de noptile cu tras in tus la proiecte de arhitectura. (Am avut si citeva chinezesti, dar mi s-au infundat.)
Sa ma supar pe Vera?! Pai in primul rind toata lista de propuneri sint cit se poate de savuroase. Si apoi -- nu vreau sa dau nume, dar cine citeste cunoaste ;-) -- nu m-am enervat eu pe altii, care mi-au scris pe blog cu totul alte chestii, heh. Cine se supara ii taiem nasul! :-))
Pinocchio - ma bucur ca accepti diversele sarcini, dar, ca si altii inaintea ta, va trebui sa ne spui - din cind in cind - cum decurg lucrurile. Cum a iesit mincarea de arpagic. Sa vedem pozele de case/gradini. Sa parseminezi posturile cu cuvinte noi, din Joyce. Etc.
Evident ca poti sa-i spui lui Dragos ca a a fost ideea mea; ba chiar poti sa implici ca e o 'sarcina' de onoare si asta este singurul motiv pentru care iti permitzi, et patati et patata. Si ne spui daca a avut succes la destinatar, te rog. Dar, asculta aici, la mine: se poate si in proza, insa el ar fi mult mai impresionat de un rondel. Sau de alta forma fixa.
P.S. Nu am reusit sa transmit destul de bine feelingul: nu cu stiloul, cu tocul cu penitza! Cu cerneluri colorate. Pe hirtie veche, groasa, un pic beige, nu alb modern. Ideal - hirtie facuta DE MINA. Un manierism, adica!
Vai, Vera, si pentru asta sa ajunga un conced? Nu ajunge o viata!!
Tocul si penita... nu, cernelurile nu au voie sa fie colorate, in orice caz nu mai multe culori. Iti aduci aminte? Se gasea cindva o calimara cu cernela chinezeasca, neagra, groasa si stralucitoare. Parca vad ambalajul: o cutie de carton portocalie, cu dungi albe si negre. Apoi colectia de penite de pe vremuri, gasita in pod, unele din ele in cutii de ace de gramofon, His Master's Voice... Nu-mi aduc aminte de toc, n-are a face, cred ca era si el dintr-un servici de birou de pe vremuri, coada de os si arabescuri de argint. Dar desenele de atunci, in penita, trebuie neaparat sa le caut.
Ei da, da.
Nu promit sa ma apuc de Joyce prea curind, abia m-am cufundat in Proust, m-a sedus domnul acela al carui nume nu se poate rosti sau invoca fara pedeapsa. (Pedeapsa de a-ti supraveghea blogul si de a sterge eventual ah, una, alta.)
Dar ce idee buna: Sa va povestesc despre scrisorile mele. Ca despre o era geologica. (Pe unde or mai fi?) Una care ar putea fi reinviata orisicind.
Proust e perfect. Te invidiez. Se apucase si zaza, dar s-a intrerupt. Mi-a dat cutzite in inima. Tu vrei sa citesti omnia?
Cerneluri colorate. Ca in desenele de plante ale lui Durer.
Da, povesteste despre scrisorile tale din era geologica.
Când au scos ăştia, de la oficiile poştale, călimările şi tocurile (chiar hidoase, cum erau, cu maner roz de plastic)am plâns. Şi am făcut imposibilul să iau una acasă, pe care, evident, am plătit-o la suprapreţ... Dar a meritat, fiindcă de câte ori o privesc, aşa graţioasă şi goală, cum stă ea în vitrină, cu o pană de gâscă pe post de toc, îmi amintesc toate telegramele de felicitare, toate mandatele cu bani pe care i le trimiteam unui prieten din Sighetul Marmaţiei, de ziua lui, fiindcă orice pachet ajungea rufos la destinaţie şi nu puteam să trimit orice, aşa că îl lăsam pe el să-şi cumpere ce voia. În fine, îmi amintesc multe lucruri frumoase, vederile scrise alor mei de prin taberele şcolare unde, neputând să cari călimara dupa tine, singura soluţie era să le scrii la poşta din primul sat, cu tocul. Iar amintirile n-au preţ, nu?
Anca, din nefericire, pentru multi, amintirile sint tot ce au. Singura chestie sigura. Pe care nu ti-o ia nimeni.
Nu m-am gindit de mult la postele vechi, in care scriai cu tocurile alea groaznice. O tzin minte pe cea din Jurilofca. Inainte de traversarea lacului, sa ajungem la Portitza. Penitza era raschirata, dar trebuia sa scriu parintzilor. Eh...
Dar azi a fost soare si frumos (la Bucuresti), mi-a dat o mare schimbare de Weltanschauung, asa ca sint bine dispusa si nu voiesc sa ma nostalgizez.
Pinocchio - als are dreptate. Asa e el. Si e absolut adevarat ca o multime de oameni, inteligenti si educati, il gasesc mai mult sau mai moderat fermecator/amuzant. Nu trebuie sa luati, nici tu, nici ceilalti domni, chestiunea in SERIOS. Pentru el, it's a game. Si mi se pare ca a avut si fairplay si v-a spus. Explicit. El se joaca, se amuza, da cu fumigene. Daca nu stii, poti sa te sochezi, dar daca stii... Desigur, putetzi cu totzii sa-l ban. Dar aceasta gravitate si seriozitate de reactie este total exagerata si chiar, pe alocuri, ridicola (iarta cuvintul tare). How can you be such easy prey?
vera, ai inteles tot
mulliganoglu - imi zici serios, sau exista o nuantza sarcastica, pe care nu pot sa o discern in scris?
Vera, zîna mea cea buna, sigur ca da, la penultimul tau mesaj ma refer. Dar pșșșșșt: Daca e vorba de sentimente, pentru el am ceva mai multe decit pentru "idolul meu" (ceea ce nu e greu), dar el nu trebuie sa stie asta.
vera, ai inteles si comentariul meu, nu numai psihologia simplista a sagetii popii chucky.
eu sunt cel care nu intelege: de ce mocofanul are drept de joaca si ceilalti nu? adica: de ce replicile celorlalti sunt neaparat SERIOASE?
Iw, cel putin, ma distrez copios la circul globus. sunt trist ca pinocchio a inchis menajeria. sper, insa, ca vor fi si alte spectacole.
mulliganoglu et. al - Dar cine spune ca numai el are dreptul sa se joace? Evident ca toti aveti/m acelasi drept, atita vreme cit va/ne permite/suporta Pinocchio. Daca, insa, citesti ce spune el si ce spuneti voi, la el suna a joaca si provocare si la voi suna a incruntare majora, dorintza de razbunare, parapon cu bulbuci. Adica EXACT a ce NU AR TREBUI sa sune.
Singurul lucru vagamente interesant e ca in lupta s-a bagat si o femeie, caci - pina acum - episodul era atit de TIPIC masculin, ca ezitam daca sa rid sau sa ma irit. De consecventza monocorda si previzibila, deci aproape plicticoasa, a TUTUROR beligerentzilor. (Pina si Lektorul..., nu ma asteptasem).
En fin, BINE ca Pinocchio v-a inchis circoteca de primavara, singurul gest cu adevarat decent in toata aceasta cacofonie de cocoshi. Jenant! (Apropos - intrebare deschisa tuturor: care era MIZA?)
vera, nu stiam ca tu esti m.c.-ul acestui blog. sau urmaresti sa-ti adreseze gusterul pansat vreo scrisoare in coada dilemei?
din moment ce te bagi in seama cu huligani, nu cred ca esti in masura sa trasezi harta decentei.
p.s. beligerantilor
m -
1. nu beligerAnt, ci belLigerent, era intr-o limba straina, asa sint eu, snoaba. Am uitat un l.
2. Vezi mai sus: TUTUROR inseamna TUTUROR=voi toti+als. O scapare de logica.
3. In rest, I rest my case, comentariul tau ilustreaza PERFECT ce zisesem eu deasupra.
si care e limba aia straina? ca-n franceza e belligerant.
ca tot suntem la limbi straine. eu vad ca te scremi sa-ti imiti idolul de plus, numai ca exagerezi partea cu greselile.
asa, pentru cultura ta generala, se prescurteaza et al. considerand contextul in care ai folosit-o, era chiar invers fata de ce sustii.
jenant!
iepure si calatorie sprancenata. si grabeste-te, esti pe nisipuri miscatoare.
vero, ca sa fie clar, in ce priveste tratamentul lingailor & imbecililor, sunt cat se poate de egalitarist: PARUL! nu conteaza ca sunt handicapati, gusate neregulate, aborigeni, mormoni, pedichiuriste, verzi, albastri; o singura solutie: parul
Mai, eu nu pricep cum am ajuns de la postele vechi si amintirile frumoase la dl. acela, caruia nu vreau sa-i pronunt numele, ca nu vreau s adea cautare si sa se mai regaseasca! lasati-l in plata Domnului! si gata...
Anca, mai tare ma deranjeaza mutzenia gazdei. Indiferent care este relatia lui cu personajul, mi se pare ca tipul a depasit CU MULT ORICE limite acceptate in cercuri civilizate sau macar decente. Si asteptam ca Pinocchio sa faca un gest ferm.
Inca o dezamagire serioasa, caci pentru mine sint importante principiile, dar cu atit mai importanta respectarea lor, MAI ALES cind aceasta este greu de facut.
Asa ca nu cred sa ne mai intilnim aici.
dacă îmi dați voie, aș vrea să vă instig la mai multă răbdare. Nu trăim pe net, acest blog nu este nici alfa, nici omega. Personajele trec, blogul poate rămâne. Cum doriți :)
Vera, chiar ma intristeaza sentinta ta. Sper ca nu e definitiva.
Pinocchio - dupa commentul tau de deasupra=ultimul, e ABSOLUT definitiva.
Ai avut 2 shanse. Una, sa te disociezi, daca nu mai mult, din proprie initiativa (varianta pe care as fi asteptat-o, de la un ADULT despre care mi s-a parut ca e inteligent si educat). Si nu ai zis NIMIC.
Ai avut o a doua, sa reactionezi DUPA ce i-am scris eu Ancai ca nu mai vin aici. Si nu ai zis NIMIC despre mitocaniile si abjectia despre care stim. Asa ca, ramii cu cei pe care i-ai ales.
...dincolo văz că nu se mai poate comenta...voiam şi eu să zic (mai ales verei-care-nu-mai-vine-pe-aici). Să zic, adică părerea mea, vorba poetului. Justificarea că domnul als "se joacă" este o justificare, chiar dacă adevărată în esenţa ei (eu m-am prins demult că domnul Şerban "se joacă") nu îl scuză pe dl. Şerban de la a fi ceea ce dumnealui este. Faptul în sine ca alegi acest tip de joacă şi nu altul spune multe despre caracterul şi calităţile personajului în cauză. Lăsând la o parte ca justificare acu "se joacă" este extrem de fragilă (şi, în cazul de faţă, aplicată - de către vera - extrem de unilateral... De ce domnul Şerban "se joacă" şi "domnul huligan" e hUligan? Adică, unde e logica, de ce nu se aplică acelaşi tip de evaluare?).
vera spune o multime de oameni, inteligenti si educati, il gasesc mai mult sau mai moderat fermecator/amuzant
Ăsta este alt exemplu de argument paralel (adică necorelat). Şi ce dacă o mulţime de oameni educaţi şi inteligenţi îl găşesc pe domnul Şerban fermecător? De când inteligemtă şi educaţia sunt, in mod necesar şi suficient, corelate cu calitatea morală? Cu ne-mitocănia? Sau cu alte calităţi umane? Este un argument aşa de des invocat că îmi provoacă alergie deja. Domnul Şerban este inteligent şi educat, şi mitocan. Fermecător de mitocan, poate (pentru cei ce apreciază mitocănia la alţii, confunzând-o cu witticism şi, uite dea, inteligenţă).
Nu, vera, nu ai dreptate când "dai" în "restul" şi îl justifici pe domnul Şerban. Cum nici zaza nu a avut dreptatate (repet iar din nou, în opinia mea) când a făcut acelaşi lucru.
Trimiteți un comentariu