Cel mai greu lucru pe care poti sa-l ai de facut este sa astepti.
Da.
O asociatie fara logica, en attendant Godot. Il asteptam pe Aanonim dis-de-dimineata, la o ora imposibila, ceva gen 6.30, cind de’abia se luminase si numai tulumbele treceau pe strazi si spalau. Trebuie sa va inchipuiti, mersesem o noapte cu trenul ca sa-l astept in fata la Centre Pompidou, fara sa-l fi vazut vreodata. Imi trimisese numai o poza, fara nici o explicatie (“Un pod prea indepratat”) in care un personaj cu tricou rosu (culoarea tricoului se mai vedea de la distanta aia) mergea in echilibru precar, cocotat pe parapetul unui pod d’Avignon. Si personajul nici macar nu era el.
Cu citeva zile inainte sa vin il intrebasem intr-un e-mail:
– La urma urmei, de unde stii ca nu arat ca Jamie Lee Curtis?
Mi-a raspuns meditativ, dar cit de meditativ poti fi in caractere ASCII:
– Ai dreptate, n-am de unde sa stiu.
7 comentarii:
replica asta putea fi a lui Gogoscharski :D e exact tonul lui
<)))<
Care din ele? :-)
de fapt, amândoua :)
<)))<
Auschwitz, ce vremuri :)
Si azi am avut o sedinta cu un fost coleg pe care nu'l mai vazusem de vreo 10 ani, chelia ii crescuse si avea ochelari. A venit vorba de cum era acu 10 ani (cind lucram pt aceeasi companie), am zis: deh, eram cu 10 ani mai tinar...
De la intilnirea cu Pinnocchio au trecut insa vreo 15 - eu schimbind intre timp tot atitea scoli si servicii nu mai am mailurile de atunci - si as zice ca era inainte de Primul Lui Comingout si dl. Inginer (dar nu as face pariu, din cauza unui prieten bavarez, Dr. Alois Alzheimer si al Dnei Detmar). In mod normal ar trebui sa mai existe pe undeva o poza analogica pe linga École des Beaux Arts unde rinjesc un pic tîmp sub firma unui magazin intitulat Kitsch.
Offtopic: la noi sint -10 grade cu toata primavara de pe Google. Asti de rechauffement de la planète.
Inca si mai offtopic: nu stiu de ce imi aduc aminte de un episod din Kojak (pe vremea mea maica), in care iesind de la servici Kojak striga catre cer pe o strada pustie: Oameni buni, aveti'va ca fratii!
Din pacate acu tre sa ma intorc la Fragestellung, sedinta baroca de azi dimineata nu m'a lasat sa avansez.
si continuarea povestii?
Ooooooh da, magazinul Kitsch, hihihi... poza aia exista pe undeva, nu mai stiu cind, dar am revazut-o. Imi dai voie sa o pun pe blog? :-)
Rasvan, continuarea o asteptam si noi. Cu multa nerabdare.
Tot e bine si cu asteptatul, ca sa privim partea buna. Macar stii ca ai ce sa astepti si probabil de ce :)
Trimiteți un comentariu