O sticluta pîntecoasa, cam de marimea unei sticle de parfum: Aceto balsamico. La un pret care va lasa pe oricine cu gura cascata. Asa ceva n-ai avut tu niciodata, va spune Pinocchio, iar domnu’ Inginer ii va da dreptate. In plus, va adauga Pinocchio, nu este genul de cadou pentru-tine-dar-de-fapt-pentru-amindoi-si-pina-la-urma-doar-pentru-mine, ca stii ca nu pot sa sufar otetul. Nici macar pe cel produs exclusiv pentru împaratul Traian.
Apoi doua filme pe DVD: “Impreuna sintem mai putin singuri”, cu Audrey Tautou, si “Brandner Caspar”, pe care vroiam sa il vedem impreuna si nu am reusit sa ajungem la cinema.
In fine, o carte de gatit sparanghel: de sezon.
(Sub carte, luata in graba de la casa librariei si platita la un loc cu DVDurile si cartea de bucate, o brosura despre imputernicirile pentru caz de boala si testamente.)
2 comentarii:
Imbratisari calde din partea lui Madelin. Special si numai pentru domnul Inginer.
Ce cadou i-as lua eu domnului Inginer, privindu-l asa, ca pe un artefact? (apropo de discutia din urma cu ceva vreme) Pai creca o lingurita pentru mancat kiwi, un mojar de argint cu pisator de alama si un fular moale, in carouri verzi-albastre. Si un rucsac frigorific bleu (cu un accesoriu pentru pastrat termosul).
PS
Te-am pacalit, imbratisarile sunt si pentru tine. Ce alergie? Eiiiii!!! N-ai fost cuminte?
Sarutmîna, Madelin. N-am fost cuminte: Aveam vreo 15 ani si m-am cocotat intr-un tei inflorit, atunci a inceput.
Trimiteți un comentariu