Încărcat ca o furnicuță, domnu’ Inginer dădu să pășeasca pe aleea care ducea spre casă, dar rămase grațios cu piciorul stîng în aer. În parcare tocmai intra, peste masură de majestuos, un Porsche Cayenne. Ce onoare pentru mahalaua noastra, se gindi el. Si onoarea asta n-ar fi fost nimic, dar stati sa vedeti cine coboara din masina.
Pai cin’ sa fie, Gogoscharski si cu Manu.
Sa fi tot trecut vreun an sau doi de cind Colombina mi-a spus la telefon: Are un prieten tare dragut, al carui tata e gay. (Urmeaza o lista de asemanari si puncte comune intre Gogoscharski si Manu.) Apoi ne-am intilnit la unul din concerte; Manu a dat mina ceremonios si cu mine, si cu domnu’ Inginer, zimbind de la o ureche la cealalta fara un motiv aparent.
Aseara a spus degustind ciorba de legume cu bors: Ce pacat ca tatii nostri nu se cunosc. Asta inseamna, am raspuns, ca fiii au ceva de facut. Chiar asa, ar trebui sa aranjam o intilnire.
Pastrindu-mi realismul, m-am indoit (si ma indoiesc in continuare) de posibilitatea unei asemenea intilniri, pentru ca stiu ca tatal lui este un tip bogat si (foarte) ocupat cu viata artistica. De aici si onoarea masinii luxoase in parcarea Mahalalei. Dar m-a induiosat grija cu care Manu se gindea la tatal lui. M-am intrebat in ce film am mai vazut ceva asemanator; si cred ca in acelasi timp m-am intrebat autopatetic daca Gogoscharski ar avea tot atita grija de batrînul sau tata.
Gogoscharski scoase din geanta nou-nouta si foarte chic papucii lui de pîsla si i-i puse lui Manu in fata. Pentru ca ii ingheata picioarele atit de repede, ne-a explicat.
Un comentariu:
He he, oaspetii trebuie sa beneficieze de tratament special :)
La fel cred ca e si cu copiii, atentia pentru parinti se manifesta in functie de prioritati, parerea mea.
Trimiteți un comentariu