Masa de la bucatarie, ce credeati? O masa mica si rotunda, pe picior inalt (110 cm) de fonta cu brizbrizuri. Adica masa de bistrou. Cu doua scaune inalte de bar – de moda veche. De primit le-am primit acum vreo doua saptamini, dar n-am putut sa montam masa pentru ca suportul tabliei era gresit: logistica italieneasca.
L-am smuls pe domnu’ Inginer din meditatiile existentialiste in fata ofertelor de servici online. L-am luat de mina si l-am dus in bucatarie: cafeluta in cesti mici-mici, dulceata de cirese amare in castronasele de la bunica si apa rece de la robinet.
Acum plec sa inot.
8 comentarii:
Masa ca masa, dar dulceata de cirese amare... Of!
Dulceata ca dulceata, dar traditia! :-)
probabil si dulceata tot de pe la bunica era, nu doar castronasele.
ca n-am mai vazut o cireasa amara... de 100 de ani.
Ah nu, dulceata era de la mama.
Am incercat sa traduc cirese amare pentru uzul americanilor, si-am zis sour cherries, fara sa realizez pe moment ca ei se gandeau la visine. Consternati ca totusi, "these aren't sour at all!?", am zis ooo, not that sour. This is sour like...bitter.
Dupa o pauza, raspunsul : "Ok. Are these really cherries ?"
In germana, se pare ca se spune Wildkirsche, mai degraba decit Bitterkirsche. Am avut odata un pom din asta in fata casei, la locuinta mea boema, nu-l culegea nimeni si facea o mizerie indescriptibila pe trotuar. Sase ani si jumatate cit am stat acolo m-am tot gindit sa culeg si sa fac dulceata...
da, sint cirese salbatice. :)
ma gindesc uneori ca ne degustam nostalgiile cind savuram asa ceva: o dulceata, o cafeluta speciala, o prajitura deosebita.
de fapt, cred ca nu vor disparea niciodata. :) noi insine le vom prepara, peste 20-30-40 de ani, si le vom pasa nepotilor, gindindu-ne la desfatarile noastre d'antan.
[ which reminds me... trebuie sa umplem niste borcane cu marmelada de caise... mda. soon. ]
Ooooh caise, da, caise...
(Ma intreb cum de n-am somnabulat pina acum noaptea spre frigider... Desi cine sustine ca n-am facut-0 ?! :-)
Trimiteți un comentariu