01 iunie 2009

Un eveniment și de ce nu...

...m-as intoarce in tara. Punct ochit, punct lovit: Razvan Exarhu face un inventar al motivelor de plecat din România si al motivelor de ramas in România. N-am comentat pina acum, pentru ca mi s-a parut de prost gust ca dupa aproape 20 de ani de trait in Germania sa vin hop si eu cu argumentele mele. Dar ideea nu-mi da pace.

In primii sapte ani de Germania mi-am jurat ca nu mai calc in Romania in vecii vecilor. Apoi s-a gasit cineva care sa ma convinga sa vin la Bucuresti la un congres de specialitate si sa-mi prezint lucrarea; era in ajunul alegerilor, cind a fost ales Constantinescu. De atunci tot vin cam de doua ori pe an, si vin cu placere. Uite, si acolo se poate lucra la nivel inalt. Conferentiar, profesor universitar? Probabil ca n-ar fi o mare problema.

Nu ti-ar place sa locuiesti in România, mi-a spus cineva la Cluj. Uite, eu: Am un vecin care... Si aici urmeaza povestea; in comentariile de la articolele lui Razvan Exarhu se gasesc destule povesti asemanatoare. Si in alte comentarii, de pe alte bloguri.

Tocmai am primit si eu un comentar pe blogul meu. Acest comentar se nimereste (n-as spune ca e chiar o intimplare) in toiul discutiilor despre vizibilitatea comunitatii gay si, pina la urma, despre demnitatea umana. Un citat:

Nu as participa la o manifestatie hetero-pride. [...] Cum nu as participa la romanian’s pride, ca ar fi Italia sau in Romania, tot aia. Nu-s mandru sau demn pentru ca-s roman, nici nu imi e rusine. [...] A spune ca omii sunt sau ar trebui sa fie mandri sau demni pentru ca-s hetero ori gay, si din aste motive sa participe la o parada/miting/manifestatie imi pare lipsit de sens.


Sint multi cei care sustin asta, iar punctul de vedere pare chiar rezonabil la prima vedere. Autorul comentariului, un personaj deschis si placut la vorba, ignora totusi un lucru esential: România e inca una din tarile in care poate oricind sa vina cineva si sa te impoaste cu noroi pentru ca esti gay; si nu te apara nimeni. In Germania stiu ca daca se intimpla asa ceva, pun mina pe telefon, chem Politia, si in cinci minute lucrurile s-au rezolvat.

La sfirsitul lunii se implinesc cinci ani de cind monsoux mi-a deschis blogul si m-a pus, vreaunuvreau, sa scriu. Aniversarea coincide cu comentariul agramat si injurios pomenit mai sus: este primul in cinci ani de zile. Un eveniment, deci. Nu sint in Romania, nu sint nici in Olanda. Sint in Germania. Si daca m-am intrebat vreo clipa unde e cel mai bine sa fiu, daca am avut dubii in privinta asta, ele s-au spulberat citind comentariul. Multumesc.

25 de comentarii:

Anca Tudor spunea...

Of, PinocchiO, cat de mult mi-ar fi placut ca lucrurile sa stea altfel si tu sa constati ca te-ai inselat... Din pacate insa, in Romania toata evolutia se petrec extrem de lent, mai e mult pana departe. Dar putem (sau cel putin eu inca pot)sa speram ca va fi mai bine. Intr-o zi.

sorin spunea...

Pinocchio, multam fain, omul mi-o luat apararea, tocmai pentru ca o inteles gresit. Daca mai tine mult treaba asta o sa ajung sa ma obisnuiesc sa fiu sustinut, lucru ce-i anormal :)
Nu as mai pleca din Romania numai in cazul in care s-ar strica mult lucrurile pe aici. Asa cum o fi, rau, greu, consider ca avem destul de multe libertati de care nu m-am bucurat cat am muncit in afara. Iar mancarea, horinca si femeile consider ca-s mai bune si mai faine la noi. Precum si muntii.
Cand o venit cumnatul prima data la noi, o fost incantat, se tot minuna (in sensul bun) cum ca ar fi calatorit in timp si vede lucruri nemaivazute :)
Si face tot posibilul sa-si trimita picii la noi macar cate o luna pe an. Socializeaza mai "cu spor", exploreaza in ale naturii mai temeinic.
Ii drept ca nu se compara plecarea cu intoarcerea.

Pinocchi0 spunea...

Sorin, plecatul din tara se face la 20 de ani, hai 20 si ceva. Restul e de povestit nu la o bere, si la multe.

"Se vede treaba ca am imbatrinit."

WE spunea...

Exact povesti, ceea ce practica Exarhu. Am citit articolul si pot sa spun ca m-a enervat. Haidem sa haidem pe coltul mesei, sa ne furam banutul.

"senzatia permanenta de aventura:)" - yeah, right. de aia e emigratia aia.

gingav spunea...

"plecatul din tara se face la 20 de ani"

I don't think so...

si de fapt ce (mai) inseamna "tara"?

Pinocchi0 spunea...

Eu unul, la 40+, m-as gindi bine de tot inainte sa o (mai) fac (inca o data).

Da, ce inseamna "tara"?

gingav spunea...

hahaha! cred ca daca as continua pe linia asta as fi urgent categorisit de alienat, tarat, ingrat, mai-stiu-eu-ce-alte-chestii-terminate-cu-at.

ma gindeam doar la usurinta cu care vesticii se re-locheaza (re-locate). aparenta. ma rog, asa mi s-a parut mie.

(oare Hundertwasser a "plecat din tara", cind s-a stabilit in NZ? oare Arthur C. Clarke a "plecat din tara", cind s-a stabilit in Sri Lanka? oare ei au avut indoieli, regrete, second-thoughts?)

Anonim spunea...

Este bine ca ai plecat din Romania.
Daca cineva din Romania are oportunitatea sa lucreze in strainatate, unde este respectat si apreciat, de ce sa stea aici?
Si pe blogul lui Fluture este un articol despre avantajele de a locui in strainatate.
Ai vreo nemultumire de orasul in care esti?

Pinocchi0 spunea...

WE, scuze, mesajul tau era sa-mi scape printre degete, se pare ca inca nu m-am obisnuit (sau m-am obisnuit prea tare) cu moderatul. Ce sa zic, stiu eu? Razvan Exarhu deschide o discutie si culege roadele, iar rezultatul este un fel de vox populi. Sint convins ca aventura este o motivatie posibila; mie personal se pare ca imi cam lipseste simtul asta.

Gingav, la naiba, sigur ca am avut second thoughts, chiar si numai daca ma gindesc la taria suspecta cu care am sustinul in primii ani din cei 7 ca eu nu mai pun in veci piciorul in Romania. Si n-avea grija, ca s-au gasit citiva care sa-mi puna etichetele alea terminate cu -at, familia in primul rind. Avusesem o viata frumoasa in Romania (cel putin de cind am devenit oarecum constient de mine, pe la vreo 14 ani, pina cind am terminat facultatea si am dat cu nasul de realitate si mi l-am julit) si asta contribuie la ceea ce numim uneori "sentiment patriotic". Bine ar fi fost sa nu fie nevoie sa plec, dar.

De fapt cred ca vorbim de chestii diferite. Tu, daca inteleg bine, vorbesti de situatia in care iti gasesti un servici in cine stie care colt al lumii, iti organizezi mutatul cu arme si bagaje si pe urma te si muti conform planului. Eu vorbesc de situatia in care ti se face atit de tare de duca, incit lasi tot si pleci, orice ar fi. Material, rezultatul e acelasi. Sufleteste, e o diferenta ca de la cer la pamint.

Anonim, nu asta a fost oportunitatea mea, ci aceea de a deveni cetatean german in foarte scurta vreme. Pe urma au venit si lucratul si aprecierea. Daca am vreo nemultumire in legatura cu viata mea la München, ajung de obicei de 2-3 zile din faimoasa "cura de România" ca sa-mi treaca :-) O recomand cu caldura tuturor :-))

lektor spunea...

As zice ca problema nu e optim formulata (na, sa-mi folosesc si eu jargonul de fiecare zi :))

Definitia tarii unde-ai vrea sa traiesti este dupa mine locul in care ai fi dispus sa dormi cel putin patru luni pe an. Nu neaparat nopti consecutive.

La ora actuala cred c-as putea rezista in Bucuresti pina in doua luni :)

Pinocchi0 spunea...

Lektore, cind te mai duci la Bucuresti, du-te in vizita la mama mea in Crangasi si spune-i ca o rog eu sa te lase sa dormi o noapte la mine in camera. Dupa aia mai stam de vorba :-)

lektor spunea...

HAHAHA,

eu ma gindeam la un hotel de patru stele prin Sinaia, singur cuc :)

Pinocchi0 spunea...

Te asigur ca daca as fi locuit in "acele timpuri" intr-un hotel la Sinaia, foarte probabil ca si in ziua de azi tot acolo as fi.

gingav spunea...

ce interesant... dupa lekktor, dormitul este definitoriu pentru "tara unde-ar vrea sa traiasca".

oare dormitul sa fi fost, pentru el, atit de incarcat de dramatism?

Wandering Elf spunea...

lektor, sunt unele pensiuni decente, prin locuri unde inca n-au ajuns pantofarii (desi timpul nu e pierdut).

Wandering Elf spunea...

P., despre asta vorbeam.

da' cred ca tu nu ai citit articolul, de aceea nu stiai unde bateam.

anyway...o gramada de experimentatori (-listi) printre scriitorii la ziar, revista et al.
uite ca praftica nu ne mai omoara. ci invers, dar asta e alt subiect.

andix spunea...

mi'am permis sa ii spun si lui Exarhu ce cred despre motivele lui: isi face trafic. intai twitter, apoi asta... e o forma de otv intelectual si, ce'i drept, cu mai mult bun-simt. a'ncercat si reclama la un moment dat. nu stiu daca e relevant. regret ca am cazut in capcana lui, scripta manent, iar mahalaua generata ma face sa'mi fie rusine ca am participat. (e drept, sunt si comentarii mai mult decat decente.) insa a remarcat bine, m'a umplut de spume toata istoria...
(Pinocchio, te'am gasit la monsoux pe blog si de vreun an tot citesc. daca are importanta de ce nu m'am bagat in seama prea tare, iti explica tot monsoux :) )

Pinocchi0 spunea...

Andix, bine ai venit. Eu ma bucur daca te bagi in seama. Explicatiile i le-am cerut lui monsoux (excelent pretext de un mail ;-), acum sint curios ce zice.

WE si Andix, multumesc, acum am o privire mai de ansamblu asupra chestiei. Dar parerea mea nu s-a schimbat:

Razvan Exarhu este ziarist, deci constins (piinea cea de toate zilele, deh) sa scrie ceea ce se cere cu metodele "care sint". Tinind seama de constringerile astea si de nivelul general al jurnalismului romanesc, mie mi se pare ca isi face treaba destul de bine.

"De ce pleaca lumea?", "de ce ramine?" si "de ce nu se intoarce?" nu sint genul de intrebari la care sa dai un raspuns -- unul singur. Le pui, iar rezultatul este un mozaic. Unele raspunsuri sint induiosatoare, altele enervante, prea putine sint cele neutre. Clar: tema asta nu lasa pe nimeni indiferent, nici macar pe noi, aici, la oarecare distanta de blogul Exarhului.

Wandering Elf spunea...

P. citeste, te rog, 1 luna articolele lui de vineri. doar 4, deci. eu il citesc de mult...
emmm...nu e ziarist. e om de radio. big difference.

dar de gustibus. tu unde vezi chestii misto, eu vad locuri comune si gogosi.

andix spunea...

daca ma'ntrebati pe mine, E. are o "indiferenta studiata". partea cu republicarea articolelor din ziare o inteleg, vrea sa nu se piarda niste ganduri. si eu as face la fel.
insa abordarea de audiencemakers, amestecata random cu youtuburi si chestii "haioase" este intentionata. si o face cand vede ca a deraiat prea tare cu cate'o treaba.

ontopic: nu cred ca plecam doar pentru ca ne'njura unii, sau de teama ca ar putea s'o faca. plecam pentru ca, bine spune Ada Milea, nu putem trai la nesfarsit in Absurdistan decat daca avem din nastere sau prin (ne)educatie, gena absurdului. si cum n'o avem, si ne dam seama ca putem mai mult... uite, aici e aeroportul, astea sunt biletele, pace,PA. :)

Wandering Elf spunea...

andix, f. misto rezumat. exact acesta a fost motivul plecarii mele.

als spunea...

dle p, eu voi pleca din tara (caci patria, pt mine, e 'ubi bene'...) la sf anului, la 50+, fara NICIUN regret - pt k pe prieteni ii poti vedea oricind & oriunde in lume, iar de mitocania ro m-am saturat.
tara numita romania este irecuperabila din haosul & marasmul in care se afla, iar 'cresterea nivelului de trai' nu va influenta deloc ac situatie - ba dimpotriva!

am ajuns la concluzia - traind, oricum, citeva luni pe an in alte tari - k, pur si simplu, nu-mi doresc sa mai traiesc intr-o tara atit de primitiva, cu oameni atit de primitivi, cu barbati atit de mitocani si femei atit de usoare. o tara in care bunul gust e o exceptie de la regula & unde comunismul a creat nu doar o mentalitate egalitarista absolut pernicioasa & detestabila, dar si un 'om nou' (ei da!) instant-recognoscibil, inclusiv pe unele bloguri...
o tara in care esti stampilat 'ortodox' la nastere & tot restul vietii ar tbui sa fie un fel de exercitare a respectivei stampile...

so: i'll have none of that anymore!
nu pot spune k as putea fi un exemplu - sau k exemplul meu ar putea fi, in vreun fel, edificator - pt k, din fericire, imi pot permite sa traiesc in alta parte fara sa muncesc. dar imi permit, totusi, sa fac un apel la cei care poate au 2nd thoughts in legatura cu plecarea din ro: plecati, plecati, plecati! ;)

Pinocchi0 spunea...

Ei, asteptam atunci cu interes sa aflam daca teza mea despre second thoughts la 40+ se adevereste :-)

mulliganoglu spunea...

de ce oare simt unii nevoia sa se explice la nesfarsit? pleci si gata, fara scrisorele de adio.

se vorbeste mai sus despre omul nou. care om nou a imbatranit si el cu revolutia, dar nu s-a schimbat: gazetarul care se pricepe la toate desi n-a studiat nimic, electricianul specialist in antigravitatie, istoricul tare in teologie, absolventul de ceva litere critic de cinema. nu chiar noul gazetar (& informator prin vocatie) a continuat dezastrul ceausist, nu niste biete oracole electronice.

gingav spunea...

hmm... cred ca am nevoie de niste asistenta: cum se poate pune "ban" pe cineva, in blogspot? :)