Mergînd spre metrou de-a curmezișul peste peluză, am văzut în iarbă o coajă mică și albă. Am crezut că era vreun ou de pasăre furat de o coțofană. Mi-a amintit de bilele cu care fetele își prindeau părul la școală. Erau albe ca niște mingi de pingpong, doar mai mici, și cu niște asperități la ecuator. Dimineața, codițele erau împletite cu rigurozitate matematică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu