Nu-mi rămăsese decît să semnez. Managereasa însemnă locul cu un x și îmi oferi pixul. Pentru o secundă, privirea îmi alunecă peste umărul ei, și un mic zîmbet ironic îmi ridică colțul stîng al gurii preț de vreo trei secunde. Cizme pînă la genunchi, pantaloni băgați în cizme fără să fie pană, pulover lălîu, fular drapat artistic. Poză. Un tip chic la recepție.
La distanță sigură de zîmbetul meu (ceea ce a însemnat vreo jumătate de minut), managereasa a întors capul – și s-a lămurit. Bine ați venit la salonul de fitness. Pentru că da, am făcut-o și pe’asta.
(…dragă domnule Negrescu!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu