Inspirată de realitate și de Ummagumma, scrisă cu gîndul la Vlad, care suferă de talasemie și cunoaște cu siguranță vechiul dicționar de psihiatrie clinică, în care perversiunile sexuale se răsfață pe zeci de pagini. De acolo aflăm (și nu căutați în alte părți că gasiți alte definiții, nepotrivite) că ondinismul, de la Ondine, este obținerea plăcerii prin contactul cu valurile mării sau, ca în cazul de față, ale oceanului.
M-a întîmpinat cenușiu la față, burzuluit și cu accese de violență. Ce isteric, am zis, și chiar mi-a fost frică. Apoi m-am gîndit că nu se întîmplă mare lucru dacă îl las să mă mîngîie pe picioare. Ar fi fost destul ca să mă arunce la pămînt de nici să nu știu ce mi s-a întîmplat. Dar aha, era doar teatru. Și de la picioare am ajuns la genunchi. De la genunchi la coapse. Și…
…era cald și moale. Îmi încolăcea în jurul picioarelor lucruri imposibil de recunoscut, îmi dădeau fiori, fîșii lungi și aspre de năvod, scoci ascuțite, lucruri moi și cărnoase de-a valma, pietre în fluierul piciorului. Mă împingea încoace și încolo. Vroia să mă trîntească, dar uite că rămîneam în picioare. O dată, și încă o dată, și încă o dată, ore fără șir.
– Te vreau în mine, a urlat scos din minți, și tot el m-a stropit pe față și pe piept cu picături calde și albe.
Dintre dune, domnu’ Inginer privea dezavuant ca la un adulter pe margine de prăpastie. A doua zi am plecat. Dar înainte de asta m-am întors și i-am spus cu fals reproș:
– Ai văzut ce-ai făcut?
Și i-am arătat plaja, inundată acum de o baltă călduță care îmi ajungea, vîscoasă, pînă la șold.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu