La pește

Tonul cucoanei nu admitea nici un fel de contrazicere:

– Zece euro optzeci. Asta e.

Cu o mînă mi-a întins peștele, cu cealaltă a înfășcat banii. Am zis politicos mulțumesc și la revedere, apoi m-am întors pe călcîie, și anume heh, cu 360 de grade. Prețul din vitrina frigorifică era bine ascuns vederii, dar era exact atît cît bănuiam: 14 euro kilogramul. Și întîmplător văzusem (și reținusem) greutatea: 500 și ceva de grame. La urma urmei, nu era decît un păstrăv, unul singur, și nu o balenă. Bon nu-mi dăduse. I-am spus la fel de politicos:

– Sînteți drăguță să-l mai puneți o dată pe cîntar?

M-a inundat cu o cascadă de politețuri exagerate și pretins binevoitoare. Prețul a scăzut la cinci euro optzeci. Altă cascadă. Și tot fără bon. Accentul fiindu-mi cunoscut, m-am întrebat preț de cîteva secunde dacă să-i spun ceva de dulce pe românește. Nu i-am spus.

* * *

Venind acasă în miez de noapte (de la înot și saună, pare-mi-se) l-am găsit pe Marx uitîndu-se cu interes la televizor. Un eveniment de o dublă raritate: să-l găsesc acasă, și să se uite la televizor. Merita deci tot interesul.

Era o emisiune despre vrăjitoare, ghicitoare, astroloage, prezicătoare. Pentru o imagine cît mai realistă, fusese invitată în studiou cîte o reprezentantă a fiecărei specii. Prima era o cucoană impozantă care ghicea în cafea. Nu o chema Popescu sau Ionescu, dar nici nu avea un nume la care să mai ai dubii asupra provenienței.

– Ah, i-am spus lui Marx, ca madam asta pot să-ți ghicesc și eu, e specialitate românească. Singura problemă e cafeaua, trebuie măcinată fin.

Marx m-a privit cu neîncredere amuzată.

* * *

Regăsindu-l pe domnu’ Inginer la casa supermarketului de lîngă pescărie, l-am luat revoltat de toartă și i-am spus pe drum toată povestea. În timp ce povesteam, printr-o sclipire de memorie, mi-am adus aminte scena cu Marx și ghicitoarele, și mi-am dat seama că heh, vînzătoarea de pește și ghicitoarea în cafea trebuie să fi fost una și aceeași persoană. Cîntărind datele problemei, domnu’ Inginer trase concluzia în termeni manageriali:

– Ghicitul (convingător!) în cafea și creativitatea în materie de prețuri presupun amîndouă aceeași competență. Care competență, adăugă el cu tandră prudență privindu-mă în ochi, mă tem că-ți lipsește.

L-am privit cu neîncredere amuzată, apoi am chicotit și i-am dat dreptate. PS: Peștele a fost un delicates.