27 decembrie 2010

Fățărnicii

Din partea domnului Inginer, trebuie s-o spunem cu toată obiectivitatea și cu tot simțul critic, a fost o fățărnicie să mă întrebe dacă nu cumva mi-a fost rău în mașină. Asta după ce S-Bahnul ne-a abandonat în cîmp (știu, acolo era cîndva locuința mea de vară de la țară, dar tot cîmp e și în ziua de azi), nu numai pe noi, ci și un întreg popor cu bagaje în drum spre aeroport. Abandonat la peronul greșit, plecat și nezis nimic, paraipaștele lumînașterii lor verzi. După ce coada la Lufthansa pentru predat bagaje era lungă cum n-am mai văzut vreodată (am mai văzut una mai lungă la Londra, dar despre asta nu mai vreau să-mi amintesc), după ce am dat bagajele pe seama unei mașini oarecare și ne-am întrebat tot drumul unde vor ateriza budigăile domnului Inginer (căci pe valiza care conținea budigăile domnului Doctor eticheta era lipită corect), după ce am fost împroșcați din belșug cu un lichid cărămiziu pentru deszăpezire (pentru că avionul stătuse noaptea afară în ninsoare) și după ce am ascultat minut cu minut, timp de o oră și patruzeci, urletele persuazive ale unei tinere speranțe în vîrstă de un an care va face cu siguranță carieră ca soprană de coloratură.

Dar mai ales a fost o fățărnicie să mă întrebe așa ceva după ce el însuși m-a poftit să stau în față. Și să nu-mi spuneți, întru apărarea dumnealui, că nu cunoaște circulația pe șoselele românești: O cunoaște foarte bine.

Dar îl vom ierta, pentru că iată, stau pe un scaun, mă uit pe fereastră, și nu văd altceva decît pădure, zăpadă și o căpiță de fîn. Nu aud altceva decît pe domnu’ Inginer care stă într-un fotoliu la gura sobei și foșnește din cînd ziarul; și pe fata în casă care cotrobăie prin bucătărie și bănuiesc că ne pregătește prînzul.

Ei bine, cu toată fățărnicia, nu mi-a fost rău de loc. Și nici nu cred că îmi va fi în vreun fel, pînă la sfîrșitul zilelor noastre de concediu și dincolo de ele.

5 comentarii:

vera spunea...

Casa de om sau hotel din Nasaud?
Emana o pace, o armonie si un calm, de ar trebui sa simtzi relativ acut invidia cu care ma uit eu la poza asta.

Pinocchi0 spunea...

Amîndouă: Pensiunea unei prietene. Armonie și calm, da, exact pentru asta am venit. Individe? Nu pot decît să spun: Păi vino și tu, o să ne bucurăm cu toții împreună.

vera spunea...

Pinocchio, merci, sint touchee, vraiment, e o propunere total generoasa. Dar nu am energia, corajul si - momentan - spiritul de aventura necesar pentru o astfel de decizie. In plus, e la dracu cu cartzi si trambalatul singura, cu trenul romanesc, iarna, in Ardeal, nu e de loc ideea mea despre agreabil. Maybe some other time.

Madelin spunea...

"paraipaștele lumînașterii lor verzi" - se retine :)))

Mai deunazi, la o masa de Craciun, ne povestea unchi'miu, preotul, cum ii invata el pe enoriasi, la spovedanie, cum sa injure "corect politic" (adica fara atentate la cele sfinte). Si anume, le zice el oamenilor de la un sat de campie, sa injure, nene, de ceai. Ba sa se horatarsca si ce ceai sa fie (de menta, de musetzel, de ciubotzica-cucului). Ca-cu-cat mai lung numele cu atat mai bine, itz trece pofta de blasfemii :)))

Vacanta armonioasa si-n continuare!

(PS nu ne mai tine in suspans, au sosit corect budigaile domnului Inginer?)

Pinocchi0 spunea...

Madelin, ca să fiu pînă la capăt politic corect, indic și sursa: Alfred Jarry, Ubu rege. (Ca și mașina de descreierisit, calul de la finançe, cotletele de șorbolan, conopida cu căcart și celelalte.) Bună ideea cu ceaiul. Și da, budigăile au sosit integral și oarecum la timp. (Mă fac că am uitat cît am așteptat bagajele pe aeroport la Cluj.)