La început nu s-a știut prea bine cine a făcut-o, așa că l-am bănuit pe domnu’ Inginer și am tratat obiectul cu suverană ignoranță. Ca în orice cuplu-model, a venit însă și ziua în care a trebuit să stăm de vorbă serios despre asta, și atunci m-am rușinat profund pentru bănuiala nedreaptă. Făptașul fusese, ca și în alte cazuri, Marx. Lăsase insidios DVDul lîngă televizor (asta dacă nu-l uitase pur și simplu, după cine știe ce excese celebrate în doi cu Freddie pe covorul persan din sufragerie, în timp ce noi cutreieram dealurile Năsăudului), și efectul nu s-a lăsat prea mult așteptat. Numa n-aș putea să spun de ce mi-a sunat în minte tot timpul un dialog pe care l-aș traduce cam așa:
Dame Edna: Carevasăzică locuiești în Elveția, bravo, bravo, frumos.
Roger Moore: …
Dame Edna: Și ai precis o mulțime de vecini celebri?
Roger Moore: …
Dame Edna: Pe cine, de exemplu?
Roger Moore: Ăăăăă… Julie Andrews…
Dame Edna [trumfătoare]: Aha, Julie Andrews. Care țopăie diminețile pe dealuri și declanșează avalanșe cu cîntecele ei kitsch din “Sunetul muzicii”.
Recunosc totuși că am vărsat lacrimi de înduioșare în fața televizorului, numitul covor persan nu s-a uscat nici pînă acum. Și mai recunosc, cu mîna pe inimă, că am fost aproape invidios pe rochia de mireasă a Mariei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu