14 februarie 2011

Revisited

Nu mai știu prin ce madlenă, duminică ne-am hotărît să revedem “Actorul și sălbaticii”. Un film care ține și azi, ca întotdeauna, chiar și într-o lume poluată de thrillers. Marea școală (și nu numai românească) de teatru. O economie decentă de efecte, și totuși covorul din sufragerie e ud iarăși, îmbibat de lacrimile noastre. Acum domnu’ Inginer s-a întors la lucru și la Estul lui Sălbatic și nu, nu pot să sufăr lunea.

3 comentarii:

Mihaela ( Catwoman) spunea...

Uof, Doamne, nici eu n-o sufar! Din n motive si inca unele in plus! O imbratisare!

Invizibilul spunea...

M-am nascut intr-o zi de luni . Si uite ce a iesit . La naiba !

Pinocchi0 spunea...

Mi se pare că și eu m-am născut într-o luni. Oare din cauza asta ne dăm amîndoi în vînt după ciocolată?