“Încă de dimineață, întors cu fața spre perete, și înainte să fi văzut, pe deasupra perdelelor mari ale ferestrei, de ce nuanță era geana zilei, știam cum era timpul. Mi-l vestiseră primele zgomote ale străzii, după cum ajungeau la mine înnăbușite și abătute de umezeală sau vibrante ca niște săgeți în aria răsunătoare și goală a unei dimineți vaste, glacială și pură; încă de la uruitul primului tramvai știam dacă timpul era rebegit de ploaie sau gata să se avînte spre azur…”
Am ajuns, deci aici: “Captiva”, partea a cincea din cele șapte ale “Timpului pierdut”.
4 comentarii:
Chapeau.
Mai departe decit mine. Si ai si supravietzuit Sodomei si Gomorei.
Astept finala mica si cea mare.
Chapeau.
Mai departe decit mine. Si ai si supravietzuit Sodomei si Gomorei.
Scuze, pentru mica inadvertentza, se intimpla chestii bizare la comentariile de aici.
DAR e altceva care e mai important decit asta: in ce limba citesti Proust?
Da, serverul face fițe, am consatat de mai multe ori. Cel mai rău e cînd inghite comentarii. În fine, mă tem că nu pot să fac mare lucru.
Am originalul francez (în ediție de lux, cadou de ziua mea de la domnu' Inginer) și ediția Biblioteca Pentru Toți. Deocamdată, citesc mai mult BPT, deci în română, trăgînd cu ociul la original, și pregătindu-mă pentru "Timpul regăsit", pe care îl am numai în original.
Trimiteți un comentariu