Concert

Ieri, dragii Moșului, am dat un concert. Poate că ar fi trebuit să mă apăr cu mîinile și picioarele, să simulez boli cel puțin mortale și să caut cine știe ce alte pretexte catastrofice ca să nu mă duc, dar m-am gîndit că face bine. (Și am sperat că oricum n-o să vina nimeni.) A fost genul de concert școlar, în care încep cei mai mici, niște șoricei blonzi de vreo 7-8 ani care cîntă la Blockflöte, pe urmă niște fete de liceu și în fine, din cînd în cînd, și din loc în loc, Matthias al șaselea a cîntat niște piese pentru clavecin (Couperin și Bach) și eu am cîntat o sonată de Haendel cu clavecin (cu prietena lui David, care e și profesoara lui Matthias) și o parte dintr-o sonată de Quanz în trio cu David (flaut 2) și prietena lui (clavecin). La partea a doua a sonatei de Haendel s-a făcut ora 6 și au început să bată clopotele, dar eu am cîntat netulburat mai departe (și gîndindu-mă cu oarecare mulțumire că greșelile mele se vor auzi mai puțin), ceea ce a făcut o impresie de înalt profesionalism. N-am scăpat totuși, la coada sonatei a trebuit să mai cînt o dată partea a doua fără clopote. Ascultați la Hauskonzert înregistrarea integrală (minus acordatul instrumentelor și momentul în care am început să cînt partea a patra cînd trebuia de fapt să o cînt pe a doua cu clopotele – m-am oprit, am chicotit în barbă, am făcut trei secunde pauză și pe urmă am cîntat ce trebuia, ceea ce iarași a făcut impresie bună). Înregistrarea a făcut-o domnu’ Inginer în biserică cu iPhonul, alta mai bună deocamdată nu avem.

PS Domnu’ Inginer a fost încîntat.