20 aprilie 2011

O devirtualizare și primul cadou de nuntă

Ce altceva să fac, odată aterizat la București, decît să mă devirtualizez. Anume cu: Zaza, Madelin și Vlad. Gest aproape intrat în obișnuință, sau să-i spunem mai bine tradiție, cu atît mai plăcut. Am fost la Violeta, și bun a fost. Zaza, caldă și entuziasmată, mi-a făcut primul cadou de nuntă: Les chevaliers de la table ronde, de Jean Cocteau. În original Gallimard 1937, se înțelege. Cu Jean Marais în rolul principal. Aveam în plan o poză, dar regret, pe aeroportul Otopeni și la Café Peroni nu am fotograf. Ilustrația de mai jos e furată, dar nu mai puțin de tout son coeur.

Am ascultat toți trei periplul asiatic cu gura căscată.

3 comentarii:

Zaza spunea...

Salutări din Baku!

Pinocchi0 spunea...

Salutări de pe aeroportul Otopeni!

vera spunea...

Daca o iesi data viitoare, poate cafea cu Z, V si cu tine.

Pinocchio, scriu doua vorbe Zazei, la dta aicisha, te rog, merci.

Zaza, m-am gindit la tine zilele trecute, ca am fost, dupa citziva ani buni, sa maninc glaces Berthillon (tzii minte conversatzia noastra pe tema?). Si nici asta nu mai e ce a fost: nu erau rele, dar erau oarecari...