Ce altceva să fac, odată aterizat la București, decît să mă devirtualizez. Anume cu:
Zaza,
Madelin și
Vlad. Gest aproape intrat în obișnuință, sau să-i spunem mai bine tradiție, cu atît mai plăcut. Am fost la
Violeta, și bun a fost. Zaza, caldă și entuziasmată, mi-a făcut primul cadou de nuntă: Les chevaliers de la table ronde, de Jean Cocteau. În original Gallimard 1937, se înțelege. Cu Jean Marais în rolul principal. Aveam în plan o poză, dar regret, pe aeroportul Otopeni și la Café Peroni nu am fotograf. Ilustrația de mai jos e furată, dar nu mai puțin
de tout son coeur.
Am ascultat toți trei periplul asiatic cu gura căscată.
3 comentarii:
Salutări din Baku!
Salutări de pe aeroportul Otopeni!
Daca o iesi data viitoare, poate cafea cu Z, V si cu tine.
Pinocchio, scriu doua vorbe Zazei, la dta aicisha, te rog, merci.
Zaza, m-am gindit la tine zilele trecute, ca am fost, dupa citziva ani buni, sa maninc glaces Berthillon (tzii minte conversatzia noastra pe tema?). Si nici asta nu mai e ce a fost: nu erau rele, dar erau oarecari...
Trimiteți un comentariu