17 mai 2011

Scene dintr-o căsătorie, unu. Pistolul din buzunar

În așteptarea nerăbdătoare a primul concediu împreună cu domnu’ Inginer (asta a fost acum un număr de ani pe care, din pură cochetărie, nu-l mai repetăm, dar cei care ne cunosc îl știu foarte bine), Moș Pinocchio spuse:

– Ah dragul meu, iubitul meu, adoratul meu, vom fi împreună zi și noapte timp de [patetico-emfatic:] trei săptămîni!

Domnu’ Inginer răspunse cu o privire drăgăstoasă:

– Daaa, și mi-am cumpărat deja un pistol.

Cu siguranță că asociația cu o celebră expresie nu a fost o întîmplare: Is that a gun in your pocket, or are you just happy to see me? Unele din documentele fotografice ale evenimentului dezvăluie perspective care ar fi îndreptățit astfel de speculații. Adevărul prozaic este însă că haina de la morning suit (care, dacă am identificat corect traducerea, este puțin altceva decît redingota) nu permitea depozitarea bagajelor în buzunarele interioare, drept care ambii miri și-au purtat portofelele în buzunarele laterale ale pantalonilor. Din aceleași motive se făcu economie și la numărul de chei purtate la fața locului.

Și iată-i pe Moș Pinocchio și pe domnu’ Inginer, odată trecuți ca prin urechile acului prin circulația unei dimineți de lucru (pentru alții) și mașina parcată în siguranța garajului subteran, iată-i stînd la ora 8:30 în fața ușii biroului celui dintîi și constatînd lipsa unei chei potrivite. Trebuie să explicăm cititorilor că la ora 8:30 defilarea prin fața acelei uși atinge proporții de masă. Reacția a fost, statistic, o privire discretă însoțită vizibil de senzația indiscreției. Toți trecătorii, cunoscuți și necunoscuți, se făcură că nu bagă de seamă. Cu totul altfel decît studentul care obișnuia să își însoțească discursurile academice ireproșabile cu un elocvent gest-colier și care avea să-i vadă pe cei doi mai tîrziu stînd la o masă de pe terasa de la Deutsche Eiche (mai gay decît atît nu se egzistă) și să emită în acea direcție un „Guten Tag, Herr Dr. P.” ceremonios și răsunător. Dar să nu anticipăm.

Iată-i deci pe Moș Pinocchio și pe domnu’ Inginer așteptînd în fața ușii, expuși la vedere. Două uși mai încolo, o colegă mică, dulce, și energică, pe care Moș Pinocchio nu și-o poate imagina decît la brațul unei alte femei. Întreabă, cu obișnuita ei voce gravă plus îngrijorare la vederea costumului de ceremonie:

– Oh. Ce s-a întîmplat?

Încă nu se întîmplase nimic. Dacă pistolul ipotetic din buzunar ar fi fost să fie folosit, desigur că asta s-ar fi întîmplat pe pielea ofițeresei stării civile.

Va urma.

6 comentarii:

vera spunea...

O constatare: simtzesc ca povestea, cu diversele etape si colateralele, plus consideratziunile private ale diverselor personaje, va dura pina la toamna, prin octombrie...
Nu e un reprosh, ci, cum zisei, o constatare. E clar, tzi place sa ne tzii cu sufletul la gura.

Eu, prietena la catarama cu citeva cupluri gay si major amuzata de abordarea lor titirisita si maniaco-pedanto-oftenhysterical in diferite ocaziuni, abia astept sa ajungem la ACEST aspect. Din pur egoism: pentru ca ma distreaza si, almost always, surprinde. (De altfel, choix-ul pentru tzinuta, tzilindrele, culoarea outfiturilor+cravatele plus aranjamentele florale - toate indica atentzia profunda pentru detaliu, la nivelul idiosincratic la care sper sa fi fost si restul).

Pinocchi0 spunea...

Ăsta este EXACT punctul meu de vedere, inclusiv plăcerea și amuzamentul povestirii. Totuși nu cred că povestirea va dura pînă la toamnă; asta rămîne de văzut.

Mihaela ( Catwoman) spunea...

:)) a întârziat ofitereasa starii civile? asta e taaaare! :)

Pinocchi0 spunea...

Nu, n-a întîrziat și nici n-a lipsit. Din păcate.

vera spunea...

De ce 'din pacate'?
Deja regretzi pasul? Sau doreai un episod suplimentar, de capa si spada si gesturi/vorbe de mare anvergura, care sa faca inca si mai picant momentul?

Pinocchi0 spunea...

Din păcate, pentru că ne-am fi lipsit bucuroși de ea (în ideea că am fi avut altul/alta mai bun/ă la dispoziție). Urmarea în numărul viitor :-)