Povești câmpulungene. Mitică

Pentru unii, timpul mitic al Câmpulungului va fi descălecarea lui Lorenzo de Longocampo. Pentru Moș Pinocchio, va fi descălecarea lui însuși în anul de grație 1979, cînd a fost apostrofat pe bulevardul Pardon pentru pantalonii lui scurți și albi, model tenis:

– Unde te crezi aicia? Pă litoralu’ mării??

Zece ani jumate mai tîrziu (dar ce sînt zece ani jumate într-un timp mitic?), o manichiuristă avea să fi apostrofată de o clientă indignată de lipsa de igienă, și avea să răspundă:

– Las’ că mă fac eu privată, să vezi atunci: Te dau afară din salonu’ meu, de nu te vezi.

Timpurile mitice sînt un combustibil al nostalgiei. Printr-o alchimie inversă, aurul degradat al acelei epoci s-a întors la o stare mai primitivă, iar câmpulungenii, scăpați de flatulențele vremii, s-au întors pe pămînt. Au uitat vechile povești, și i-au primit pe Moș Pinocchio și pe domnu’ Inginer cu prietenoasă indiferență.

Iar Moș Pinocchio și domnu’ Inginer s-au bucurat să fie, în sfîrșit, acolo.