Tot despre timp

Moș Pinocchio adoră frazele care încep cu „în principiu”. În principiu nu se schimbase nimeni. Dar vai, cît am îmbătrînit în ultimii ani, spuse o fată cucuiată. Nici nu știi cînd a trecut o săptămînă, cîrcoti a doua, acuma’i luni, acuma’i duminică, acuma’i luni, acuma’i duminică... Moș Pinocchio presimți că a treia vrea să spună ceva despre contractarea timpului și, înainte ca discuția să alunece spre teoria relativității vulgarizate, spuse următoarea poveste cu gîndul la Madelin.

A fost odată ca niciodată un magician pe nume Schmendrick. În principiu, Schmendrick era nemaipomenit de talentat, dar cam tont pînă una-alta. Maestrul lui, marele Nikos, îi spuse: În tine sălășluiește o putere mai mare decît tot ce am văzut noi de multă, multă vreme încoace. Dar trebuie s-o găsești singur, eu nu pot să mare lucru: O să fac să nu mai îmbătrînești. Dar ține minte: Vei bate drumurile în lung și’n lat, vor trece secole și tu nu vei îmbătrîni. Dar în ziua în care îți găsești puterea – restul se știe din reclamele la produsele de tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte.

Nu se știe cîtă vreme a trecut. Vreme în care Schmendrick plecă la drum cu Ultima Licornă, o transformă în femeie ca s-o scape de Taurul Stacojiu, o transformă apoi la loc în licornă ca să învingă Taurul și să le elibereze pe celelalte licorne din Mare, și Schmendrick deveni un mare magician, mai mare decît însuși Nikos și decît alți magicieni de legendă. Și abia atunci timpul începu din nou să treacă peste el.

Trei fete cucuiete căzură pe gînduri, zîmbind îndepărtat.