15 ianuarie 2012

O poveste întîrziată cu cadouri de Crăciun

Întîrziată nu că aș fi uitat de ea, dar unele lucruri pur și simplu trebuie să le lași mai întîi să se topească pe limbă ca să le simți gustul mai bine.

Domnu’ Inginer și-a dorit de la Moș Crăciun o curea nouă, pentru că cea veche s-a lăbărțat. Drept care m-am dus la Karstadt, unde văzusem niște curele care mi-ar fi plăcut foarte tare, și i-am cumpărat una. Problema a fost că am uitat ce lungime de curea îi trebuie. Așa că am încercat mai multe, umflîndu-mi burdihanul și lăsînd un loc generos între burdihanul umflat și curea. (Nu spun ce lungime am ales, e chestie de discreție.)

Cînd a venit Moș Crăciun, i-am spus domnului Inginer că Moșul nu a știut prea bine ce lungime de curea să cumpere, dar, în caz de nevoie, avem pe undeva bonul și putem să o schimbăm. (N-a fost nevoie.) Domnu’ Inginer a spus doar: Vaai, la numărul asta am ajuns?! I-am explicat procedeul cu burdihanul umflat și spațiul suplimentar.

Pe urmă a venit Moș Craciun și la mine, mi-a adus trei perechi de chiloți noi. La lumina tremurătoare a pomului, am văzut mărimea: L. Inutil să mai spun că port M.

3 comentarii:

Mihaela ( Catwoman) spunea...

:)) ei, uite, vezi, de aia ma bucur ca eu si baby avem exact aceleasi masuri, mai putin la picior:))

Pinocchi0 spunea...

Și care din voi trăiește pe picior mai mare?
(Ooops, scuze, tocmai am văzut un film cu Stan și Bran ;-)

Mihaela ( Catwoman) spunea...

baby e cu piciorul mai mare:)) eu sunt o delicata, desigur:)