Blind date

În principiu, nici n-ar fi trebuit să mă gîndesc la un blind date în condițiile în care n-am timp de lucruri mult mai importante, dar, pentru variație, am făcut-o. (Și i-am povestit domnului Inginer toate amănuntele, în speranța că refuzul geloziei nu este doar un gest amabil de suprafață din partea lui.)

Am tras cu ochiul cine m-a mai vizitat pe gayromeo, și m-am împiedicat de un nickname cu aluzie la Japonia. I-am mulțumit pentru vizită și, din vorba în vorbă, l-am invitat la cină în oraș. Mi-a spus că e “dependent spouse” și am făcut ochii mari, apoi m-am gîndit că nu e cazul să fiu prea curios. Ceva mai tîrziu mi-am dat seama (?) că de căsătoria cu vreo firmă japoneză trebuie să fie vorba, care să-l țină legat zi și noapte, conform tuturor clișeelor despre economia japoneză.

Ei bine nu, era chiar partenerul unui om de afaceri internațional, pentru care renunțase la meserie și se ocupa de gospodăria comună – adică aerisea hainele de blană, cum ar zice domnu’ Inginer. Iar asta, spre uimirea mea, fără să fie un stupiduț drăguț numa bun de anexat la așternut și schimbat la intervale regulate. Dimpotrivă, cu toată reținerea modestă a japonezilor, a dat dovadă de bună creștere, finețe, cultură, empatie și capacitate de înțelegere într-un număr neașteptat de mare de domenii. (Adică o gheișă bărbătească, mi-a șoptit la ureche un drăcușor pe care, ptiu-ptiu, l-am alungat prompt.)

Asta așa, ca un mic divertisment în mijlocul acelei luni a anului care este întotdeauna și cu adevărat: insuportabilă.