27 februarie 2012

Impresii bucureștene

Fusese cîndva o femeie frumoasă (pînă și mie îmi place de ea), care ar fi putut să ajungă stewardessă dacă bărbatul (mare colonel) i-ar fi dat voie să defileze în costum de baie prin fața comisiei. Așa că rămăsese la cratiță, să aibă grijă de colonel și de cei doi fii, toți trei mîncăi de mare calibru. Fumase în draci și avea vocea lui Tom Waits. Născută și crescută în Crângași, stăpînea un larg spectru de comportament, de la amabilități complezente pînă la înjurături birjărești (care aveau farmecul lor). Maman cherie îmi dădu telefonul: Vrea să vorbească cu tine.

– Îți spun pe scurt, poți să-mi răspunzi codificat dacă vrei. Vezi că mă-ta a’nceput să uite. Există tratamente care țin asta pe loc, trimite-o neapărat la doctor.

Inutilă întrebarea deconspirativă dacă de la persoana numită “mă-ta” știa de tratamentul de ținut pe loc, la fel de inutilă explicația că mama se duce la doctor și ia pastile cu pumnul. Schimbat numere de telefon pentru orice eventualitate, etc., etc.