21 martie 2012

O întîmpinare glacială

Nu știu prea bine de ce, dar în weekendul trecut toți cu care m-am văzut pe skype au ținut neapărat să-și întoarcă camera spre geam, ca să vad ce frumos și verde e afară, ca și cînd buletinul meteo și vremea de aici nu mi-ar fi ajuns. Pînă și Prinzessa, care teoretic ar trebui să fie scufundată în ceață britanică, mi-a arătat cer albastru și o margine de pădure îngrozitor de verde, în timp ce aici bate acel vînt îndeobște cunoscut în România sub numele de crivăț. Și e pe măsură – peste măsură – de frig.

Ajungînd azi de dimineață la birou, am fost întîmpinat cu o răceală de cavou: El, iubitul meu japonez, al meu și numai al meu, pe care nu-l împart cu nimeni, și care e de două ori mai mare decît al șefului meu de la München – dar size doesn’t matter, tocmai îmi spunea cineva, un european sadea care se vede treaba că s-a obișnuit cu japonezii. El, iubitul meu birou, m-a întîmpinat la 14 grade. Explicația: Ieri a început primăvara oficială, așa că au oprit căldura.

Mai întîi, am reacționat ca în anii 80: Mi-am pus șuba pe mine. Apoi am avut o reacție nemțească: Am vrut să plec acasa. În final mi-am adus aminte de mai mulți colegi care oricum își încălzeau birourile cu aerul condiționat, așa că am luat telecomanda: Nu făcea decît să arate temperatura – restul era scris în kanji. După vreo jumătate de oră de butonat în disperare, am dat năvală în biroul unul coleg pe care îl cunoșteam mai bine (și al cărui nume, ce rușine, depășește capacitatea memoriei mele) și i-am cerut ajutorul. Era tocmai într-o discuție de lucru, dar s-a ridicat imediat și a venit. Îmi duc aminte că am folosit expresia „bloody cold”, adică echivalentul britanic al americanului „f*ck*ng cold”. I know, I know, mi-a spus rîzînd, cu experiența mai multor ani petrecuți în Statele Unite. Mi-a pus aerul condiționat pe 27 de grade și, în timp ce eu mă lăsam să alunec ușor în scaunul meu de birou și începeam să mă dezgheț pe la colțuri, mi-a spus: Vezi că ți-am pus-o pe încălzit, la vară poți să mă chemi să ți-o pun pe răcit.

Să mai zică cineva că japonezii n-au humor.

5 comentarii:

Tapirul spunea...

ai grijă cu experiența lui de statele unite: la vară o să pună pe răcit la 14 grade, c'așa fac americanii

Pinocchi0 spunea...

Brrrrrrr... Norocul e că telecomanda aia are două butoane cu săgeți, o săgeată în sus și una în jos, și de acolo se reglează temperatura, hehe...

Pinocchi0 spunea...

Haha... "Dad, the car's broken!" -- un accent britanic, să-l întinzi pe felia de pîine.

Sînt foarte grijuliu cu săgețile, da, și cu toată telecomanda în general. Nu știu dacă mai găsesc prea curînd pe cineva să mi-o aranjeze, Banana pleacă în Europa și mă lasă singur o săptămînă întreagă.

Și nu, la budă cu tablou de comandă nu am fost pînă acuma, acasă am una normală, iar la birou e din aia japoneză, o gaură în podea.

Pinocchi0 spunea...

Haha, sigur, mai ales pe ce nu! Și nu ne spui și nouă pe ce nu ai avut voie să apeși, mm?

Pinocchi0 spunea...

Cum, și chiar n-ai apăsat?