24 aprilie 2012

Participare vs. detașare critică

De ieri încoace am stat să mă gîndesc. Directorul departamentului m-a privit mîncînd (privire de obicei ironică, cu un ochi aproape închis și zîmbet permament), și mi-a spus că arată beautiful cum folosesc bețișoarele. Am ezitat să scriu nota asta, nu din prea multă modestie, ci pentru că părea să fie unul din bancurile lor (seci) pe care nu cred că e cazul să le iei în serios. Am scris-o totuși pînă la urmă pentru că am găsit o urmă de coerență care sună a cultură japoneză. Și anume.

Există o diferență fundamentală între artele japoneze și cele europene. Cum bine se știe, în Japonia există artele marțiale, care, împreună cu ikebana, caligrafia și alte chestii mai pe înțelesul europenilor, reprezintă concepția niponă despre artă. Iar diferența constă în poziția celor care le practică.

În artele japoneze, artistul și consumatorul de artă (o barbarie să folosesc termenii ăștia) sînt unul și același. În artele europene, distincția este clară, dură și irevocabilă. Ești ori de o parte, ori de cealaltă a tranșeelor, iar încercarea de a trece în partea cealaltă presupune condamnarea la moarte – și resurecția norocoșilor.

Diferența este fundamentală și strîns legată de dihotomia colectivism vs. individualism, est vs. vest. Dar despre asta mai vorbim.

Niciun comentariu: