Încă un vecin gay

Desigur că există o țară cu 130 de milioane de locuitori dintre care nici unul nu este homosexual, și țara aceasta se numește Japonia. Dacă se întîmplă să ai un vecin gay, el va fi obligatoriu străin.

Ca de exemplu american. M-am întîlnit cu el întîmplător la prînz, la cantină. Nu m-aș fi așezat neapărat la masă cu el, pentru că ultima dată cînd am încercat mi-a spus că nu vrea să fie nepoliticos dar discută afaceri (japonezul cu care discuta afaceri s-a prezentat foarte amical, chiar cu numele mic, Satoshi) dar de data asta eu venisem primul, iar cantina era arhiplină. I-am făcut cu mîna și l-am invitat să ia loc, împreună cu japoneza cu care venise. (Japonezele trecute de prima tinerețe sînt de obicei simpatice și distinse.) Mi-a spus că pleacă a doua zi și m-a întrebat dacă nu m-ar interesa niște chestii – am uitat cum se numeau, erau de mîncare și congelate. În caz că nu știați, Moș Pinocchio e mare mîncău, așa că seara se prezentă la fața locului – atracția principală fiind de fapt o colecție de ceramică japoneză pe cale să fie împachetată. Printre ele, un hipopotam grăsan care semăna în mod frapant cu posesorul, mi-a spus că de-asta îl și cumpărase.

– So, did you say your partner was on his way to Japan?
– Yep.
– So, your partner is a man?
– Yep.
– So, you are a man living with a man?
– Mrm, yep.
– So, you’re gay?
– Obviously, yes.

Adică un dialog de genul: Bună seara, bade, ce faci, cosești? Of course, yes. Scopul lui a fost de a-mi face cadou o colecție de gay comics japoneze, pe care altfel le-ar fi aruncat la gunoi. Apoi mi-a făcut cadou și o ceapă puțin stricată. Ajungînd acasă, mi-am mirosit degetele cu care o ținusem, desigur inspirat de același gest făcut de el după ce mi-a dat ceapa: miroseau de parcă mi le-aș fi băgat în fund. Chestiile de mîncare congelate fură uitate, dar, la drept vorbind, nu pot să spun că mi-ar fi părut rău după ele.