Japonezii au fost de mare ajutor și la completarea formularelor de rezervare a camerelor de hotel în limba japoneză. Cînd au existat dialoguri de genul: Numele: Inginer. Prenumele: domnu’. Sexul: bărbătesc. Bărbătesc, nu-i așa? întrebă Banana cu o privire zîmbitoare. Bărbătesc, da, răspunse Moș Pinocchio. Și atît. Apoi, cînd domnu’ Inginer fu acolo, amîndoi o invitară pe Banana la masă, cu povești, etc., de unde trebuie să fi reieșit în mod clar că cei doi locuiesc împreună. Nimic mai mult.
Drept care Moș Pinocchio a trăit cele șapte luni în Japonia cu convingerea fermă că japonezii nu numai că nu știu sau nu bănuiesc nimic, dar și că discreția lor tradițională îi împiedică să afle sau să bănuiască ceva.
În cu totul altă ordine de idei, Moș Pinocchio, hălăduind prin magazinele de suverniruri de pe Miyajima, se gîndi la Madelin și făcu poze unor tablouri cu bufnițe. Iată, întotdeauna niște perechi foarte tandre, întotdeauna una din ele puțin mai mică și ușor înclinată spre cealaltă. Ea, adică, tandră pe lîngă el.
Același lucru cu bufnițele ceramice găsite de Moș Pinocchio la Nagasaki. Tradiția japoneză are nenumărate astfel lucruri care sunt puțin mai mici pentru ea decît pentru el. Bețișoarele cu care se mănîncă, de exemplu, pentru că mîinile ei sunt întotdeauna puțin mai mici decît ale lui. Sau cănile din ceramică, vîndute de multe ori ca pereche, tot pentru el și ea.
Și în cu totul altă ordine de idei, la despărțire, japonezii, cunoscînd între timp interesul lui Moș Pinocchio pentru ceramica japoneză (chiar șeful departamentului fusese cel care mediase tranzacția din atelierul de la Nagasaki) îi făcură lui Moș Pinocchio cadou două căni de ceramică perfect egale ca mărime.
Căci iată, surîsul Hiroshimei este surîsul Giocondei.
2 comentarii:
Eu am ajuns la concluzia ca din acest punct de vedere cultural, poate chiar si mai larg cultural, ba poate si comportamental istoric (desi aici stiu ca exagerez, insa nu m-am putut abtine sa nu ma chiorasc eurocentric catre estul indepartat) japonezii sun un fel de polonezi, insa fiind insulari, au sansa de a nu permite altora sa-i reeduce chiar asa de tare. NU zic ca e bine sau rau, doar descriu (desi recunosc ca e posibil sa nu fi folosit cuvinte ff adecvat neutru diplomatic potrivite plus am sarit peste cal in mod nepermis cu istoria, la care eu sunt tufa oricum)
PS stiu ca zic gogomanii, dar ma gandeam ieri la polonezii de la vremea lui Ioan Voda cel Cumplit (si Ivan cel Groaznic vs Henri de Valois) din cauza unui alt blogger, si m-am gandit ca la polonezi li se trage 1/2 de la catolicism si 1/2 de la radacinile nordice si slavonice care par a avea o parere mai difuz-continua naturista oarecum asa despre sexualitate decat cea influentata greceste asa mai discret rigid poate nosologica si din conflictul asta pur si simplu nu mai vad, nu recunosc, nu accepta nuante decat asa ori rosu ori alb, probabil reprezentat si in steaguri, si in imaginea de sine, naiba stie...stiu ca vorbesc prostii, sunt intr-o pasa cam proasta, ma simt batran de cand am trecut de 32 de ani jumate plus am avut chiar zilele trecute un episod de impotenta probabil semi psihogena, semi alcoolica, care sper sa nu se mai repete...ca altfel sunt totusi sanatos asa dimineata la sculare si nici nu consum alcool in exces...
Trimiteți un comentariu