15 iunie 2014

Ce mai cîntăm la flaut

Vestea cea mare este că am un nou profesor de flaut, după ce David, oh, m-a părăsit pentru... eh, pentru un loc într-o orchestră departe de Tipperary. Iată-mă, deci, ca în imaginile de mai jos, cîntînd un cîntec țigan rusesc. Nu prea îmi reușește figura cu datul pletelor la o parte după reverență, dar în rest toate bune și frumoase.


2 comentarii:

Anonim spunea...

Mama, ce de degete iti trebuie!

Rudolph Aspirant spunea...

Aa, degetele sunt o nimica toata, sa vezi ce musculatura speciala la buze, limba si obraji iti trebuie...am incercat eu o data,chiar cu o profesoara de flaut si zau daca am reusit sa scot un singur sunet desi ma bosumflam si suflam si scuipam cat puteam ! Zau, e o tehnica speciala pe care eu nu am reusit sa o deprind niciodata, efectiv pana si profesoara s+a lasat pagubasa sa ma invete pe mine sa suflu la flaut. Am citit ca exista si conformatii particulare in care se impart oamenii cf carora pot fi educati sa sufle prin varianta A sau varianta B, care li se potriveste asa mai bine...dar zau daca eu maincadram in vreuna din alea, ca efectiv NU a mers nici cu una nici cu alta ! Desi daca ma uit asa in oglinda nu vad ceva deosebit legat de buzele mele...dar adevarul e ca mi s-a spus de cativa care au avut totusi intentii binevoitoare fata e mine, (adica erau probabil sincer dezinteresati, deci credibili), ca nu sunt prea excelent nici la sexul oral, zau, habar nu am de ce, ca eu ma stradui destul de constiincios, chiar am si experienta destul de diversa, insa totusi nu amajuns niciodata in vreun top.