Cântarea cântarelor, 2

Nu recomand să ne dezlănțuim în ceva gen “Perinița”… unde io mă pup cu alș, ori Mulliganoglu îi pune basmaua tapirului… nu!
(Blegoo’n Mahala)

Și uite că s-a’ntîmplat: Domnu’ Inginer dansă Perinița de revelion cu românii ca brajii la orizontală ca să fie mai mult lați decît înalți. Am rămas în vîrful scaunului meu, îndesîndu-mi cît mai adînc bucățile de șervețel în urechi pentru că muzica nu, nu era Perinița. Și privind cu teamă la hora bărbaților încălziți de palincă.

Teama s-a transformat în panică după miezul nopții, cînd tot poporul ieșise afară la șampanie (unii la Moët et Chandon) și tocmai ne întrebam dacă e cazul să ne pupăm acolo. Anume, unul din partenerii de periniță tocmai se pupa din greu cu altul, după care emise în direcția noastră explicația:

– I’m not gay, he’s my friend.

Atunci am plecat la culcare.

– Ce bine s’o distrat domnu’ Inginer azi noapte, mi-a spus la micul dejun chelnerița cu care pînă atunci nu schimbasem nici o vorbă, nici măcar o singură vorbuliță. Păcat că dumneavoastră ați plecat așa devreme. Abia după aia s’o distrat domnu’ Inginer cel mai bine.