Cind am timp?

----- Original Message -----
From: Pinocchio N.Collodi
Sent: Thursday, June 03, 2004 11:08 AM
Subject: Cind am timp?


Intrebarea e buna, cind am timp? Pai... nu prea am :o)Seara sau la sfirsit de saptamina. Le scriu acasa, apoi le iau cu mine la birou si le postez. Altele, dupa cum se vede, sunt scrise de ani de zile si nu fac decit sa le aleg si eventual sa le anonimizez acolo unde e cazul. Simplu. Ceva mai complicat ar fi de raspuns la intrebarea: de ce? Poate ca sunt si eu un mic activist in felul meu, poate ca incerc sa imi rezolv in felul asta niste probleme nerezolvate dar refulate (alte glasuri, alte incaperi), poate ca sunt nostalgic, poate ca mi-e dor, poate imi place pur si simplu sa scriu, poate e un gest de
narcisism, poate... Greu de spus. Ce noroc ca nu m-ai intrebat, nu-i asa?

Mi-a placut blogul tau (si in general ideea de blog, care merge un pas mai departe decit ideea de homepage, ia te uita cit timp a trebuit sa treaca pina sa se inventeze si o asemenea chestie!) si mi-au placut in mod special pozele. Tu le-ai facut?

Exista un lucru pe care ma tem ca nu stiu inca prea bine sa il explic... este deocamdata mai degraba un sentiment decit un act de cunoastere rationala:

In multe din lucrurile care vad ca se fac in Romania - si pe care le consider intr-un fel sau altul valoroase in sensul traditional; las aici la o parte masa de influenta vestica, pentru ca "un sat cu televiziune nu este la urma urmei decit un sat ca oricare altul" - exista niste lucruri asemanatoare, pe care nu prea le-am vazut in Vest (de fapt le-am intilnit numai in Germania de est, vezi Goodbye Lenin). Greu de spus ce anume. Exista pe mai multe niveluri si in foarte multe forme. De la fotografiile tale pina la editorialele (sau pastilele?) lui AG sau mirosul de tigari L&M din cîrciumi. Sa fie oare pe undeva un fel de refuz al identitatii proprii? Ca in fotografia cu fata in rosu ascunsa de stilp? Si de ce ne-am refuza propria identitate? Pentru ca ne e frica de ceva sau pentru ca nu suntem multumiti de ceea ce suntem?

In acceasi ordine de idei, recunosc ca am fost putin dezamagit ca blogul tau spune inca mult mai putin decit al meu. In fine, asa e jocul, si are farmecul lui :-)

Altfel -- si eu ma dau in vint dupa pomelo.