copilul Proust sau Marcel-soricel-purcel

----- Original Message -----
To: "Pinocchio N.Collodi"
Sent: Sa, 12. Jun 2004 10:43:55 Europe/Berlin
Subject: copilul Proust sau Marcel-soricel-purcel

Dragul meu Proust,

Zgomotul pe care l-a facut falca mea in cadere libera si mai ales la impactul cu prima suprafata tare trebuie ca s-a auzit pana la Munchen. Probabil ca un atare fenomen a nedumerit oamenii de stiinta de acolo de la voi si comunitatea stiintifica din intreaga Germanie cauta inca raspunsuri. Lasa-ma sa arunc putina lumina asupra cazului. Este vorba de seara de ieri, care urmeaza, dupa cum bine se stie, zilei de ieri. Ceea ce e mai putin binecunoscut este faptul ca ieri, vineri si prima mea zi la serviciu dupa o pauza de doua zile, a fost o zi de cacat, fara nici un progres, toata impanata cu termene depasite si expirate, spectre amenintatoare si, in general, o gramada de lucru. M-am intors acasa cam ... intors pe dos. Si de unde credeam ca eu sunt cel mai mare scriitor de emailuri in viata (desigur, fenomenul cu falca recomand a fi cercetat de literati!), constat ca esti un Proust electronic. Si zic mersi de-asa competitie. Nu mi-a venit a crede ca iar mi-ai scris pagini.

Dar a fost foarte bine, uite-asa mai citesc si eu ceva.

Dupa cum stii, pe site-ul lui Gheorghe e aparut un unic anunt care titreaza cu tristete ca blablabla s-a inchis. Acuma tu te vei lua frumusel si te vei duce in vizita pe net la www.blogger.com si iti vei crea (in trei pasi usori :) un blog, dupa care imi da si mie adresa. Si vei incepe sa postezi spre deliciul internautilor romani de pe mapamond.

Respir adanc si trec mai departe, nu inainte de a reciti ce-ai scris.

Despre insula "pierzaniei" si ochiadele cocotzate in copaci, zau ca mi/ti se face pofta, pentru ca orice copil stie ca o bomboana pe care nu are voie s-o manance e chiar mai buna inainte de masa, pe furis din borcan sau dulap, inainte ca mama sa prinda de veste. Ceea ce ma uimeste este chiar statutul de enclava in mijlocul civilizatiei. Vezi, daca noi pe-aici nu avem! Ca orice geaman care se respecta sunt un copil deghizat in adult. Orice lucru insotit de o adiere de interzis, se expandeaza in ceva delicios si excitant. Asta nu inseamna ca mi-am bagat degetele in toate borcanele. Inginerii mei au emis si ei restrictiile aferente de "libera circulatie". Asta e un subiect asupra caruia meditez mai mereu. Se spune ca ne gandim la sex in cea mai mare parte a timpului. In cazul meu nu e adevarat. Cel putin in utima perioada decalibrez orice statistica (chiar, nu s-a observat o scadere drastica a procentului?!). Dar voiam sa spun ca in felul meu filosofez mai degraba despre amor si iubirea fizica, decat sa ma lansez in fantezii lubrice. Si, pentru ca suntem destul de impulsivi si noi gemenii, intr-un mod ludic desigur (Freud era sa ma impinga sa tastez lubric, iar), ocazional... dar sa lasam amanuntele pentru "intalnirile" noastre ulterioare...

La Big Brother au ramas patru, printre ei si o tipa, care a zis despre Proust ca e un tampit. Ca a descris pe nu stiu cate pagini (zicea ea – ei bine, nici eu nu stiu) o prajitura careia nu-i mai stia (ea) numele. Mie tocmai asta mi se pare admirabil. Dincolo de faptul ca nu stiu daca tipa e tampita chiar ea sau doar o teribilista, "rasuflarea" mi se pare importanta (si laudabila). Eu ma surprind scriind foarte mult "in cap". Da, cand sunt la buda, la dus, pe strada, in metro (pe vremuri, acuma merg cu masina si sunt foarte atent). Dar cand ma asez sa astern aceleasi cuvinte pe hartie, e o alta poveste. Nu se leaga si tonele de randuri se transforma in schite si scenete. Asta in cazul cel bun, cand mai am si timpul sa ma asez sa scriu. La un moment dat chiar imi cumparasem un caiet mare, special pentru astfel de notite, inca il mai port cu mine in geanta, dar foile lui sunt mai mult goale. Cele mai multe sunt goale. Asta e problema mea cu madlena. Paragraful asta l-am "scris in cap" aseara la dus, ca sa ti-l impartasesc. Desigur "arata" cu totul altfel, a ramas din el doar ideea. Si "in cap" se lega foarte bine cu restul de dinainte si de dupa. Ceea ce, eveident, nu e cazul in realitate.

Voiam sa te intreb de tensiunea erotica, vezi ochiada din copac. E genul de scriitura care lasa drum liber proiectiilor personale. Cititorul devine autor, pentru ca autorul nu-si asuma prea multe si e, voit sau nu, prea ambiguu. Ca e ambiguu nu ne este clar decat noua, finilor psihologi ai textului. Faptul trece neobservat de cititor. Asa deci, cu ochiada din copac, voiai sa spui ca a zis o prostie, nu conteaza oricum ce-a zis, dar asta a risipit tensiunea erotica, prin urmare si interesul, deci nu s-a mai intamplat nimic? Sau, daca s-a intamplat, a fost dezamagitor, si, deci, nu merita relatat? Sau, din contra, e un lucru bun ca acel mic dialog a risip tensiunea, personajele, devenite dintr-o data mai relaxate, s-au dedat actiunii? Intelegi ce spun? Nu ca m-ar interesa deznodamantul :) (Asta cred ca e o minciuna, cred ca intotdeauna ne intereseaza deznodamantul si cine are curaj sa taie deznodamantul cu totul adauga la frustrarile cotidiene si contribuie la presiunea sociala, prin urmare cred ca ar trebui condamnat, fiindca si-asa e plina lumea de frustrati).

Mai departe nu mai am putere si, cred, nici timp sa merg. Patrick si George nu sunt nici englezi, nici scotieni. Primul e francez, al doilea... georgian. Au o relatie deschisa de ceva ani, doar ca din cate inteleg Patrick se enerveaza cand George, mare iubitor de sex, se mai deda si la gagici sau la amploaiati de-ai lui Patrick. Sau si mai rau gagici amploaiate de ale lui Patrick. Au intrat in viata mea la festivalul de film gay. Pe Patrick il stiam de mai demult de la serviciu si am fost amuzat sa-mi dau seama de unde trebuie sa-l iau in contextul cinema-ului si societatii gay. Mai amuzant a fost ca el nu m-a recunoscut deloc acolo, la film. Dar mi-a zambit pentru ca l-am salutat si am stat de vorba, pana cand n-a mai rezistat si l-am/s-a luminat. De aici si pana la a-mi face avansuri, pentru mine e cale lunga, mai ales din moment ce-am precizat destul de clar ca am un prieten. Mi-e clar ca acesti doi (aproape) domni judeca lumea prin prisma propriilor dioptrii: daca ei au o relatie deschisa, atunci toti trebuie sa aiba una. Oricum. L-am sunat pe Patrick la birou intr-una din zile, asa cum ne intelesesem, dar aflat intre doua calatorii, nu-si platise mobilul si nu stia sau nu voia sa-mi dea numarul, asa ca a ramas sa ma sune el, ceea ce nu s-a mai intamplat nici pana in ziua de azi. Intre timp stiu ca a plecat in delegatie in alta parte a lumii, pe-aici prin zona, dar buza tot mi s-a dezumflat. Halal interes. In schimb, m-am intalnit din intamplare cu George la Mall. Acest fluturas lasat sa zburde de capul lui se plictisea atat de tare incat a fost de acord sa mearga cu mine la cumparaturi pentru petrecere, ba chiar m-a ajutat sa bag berea si sucurile in frigider.
Crede-ma, a fost un efort considerabil, drept care l-am invitat, impreuna cu Patrick, la petrecere, unde nu au mai ajuns. E drept ca nici eu nu am raspuns avansurilor sexuale, dar am fost mai mult decat politicos si binevoitor. Daca as fi intr-o depresie, ceea ce nu e cazul, ti-as zice ca mi s-a acrit de astfel de personaje incantatoare, dar lipsite de caracter si maniere. Si asta luand in considerare numeroasele consideratii si largile mele vederi privitoare la prietenie.

Fara doar si poate raman iarasi dator cu o gramada de "capitole", in vreme ce tu vei deschide la fel de sigur unele subiecte noi. Ma impac cu ideea ca voi ramane mai mereu in urma si incerc sa ii dau astfel inainte.

Te imbratisez cu drag,
[...]