Desperado

----- Original Message -----
From: "Pinocchio N.Collodi"
Sent: Monday, July 05, 2004 12:04 PM
Subject: Desperado


Dragul meu desperado,

credeam ca ti-am scris si vineri, dar acum vad ca intr-adevar ultimul meu mail a fost joi dimineata. Mea culpa! Ce s-a intimplat? Nimic special, in afara de Prinzessa pe boaba de mazare la spital (intre timp e acasa), de sedinte extraordinare, de lucrul obisnuit (adica in exces) si de un sfirsit de saptamaina in care am lucrat la birou (simbata) si in care am lucrat la lac (duminica) si acum am o spinare rosie ca racul fiert si nu iti mai spun nimic despre fantazii ipohondre ca sa nu te
molipsesc. Ah da, mai e ceva: La noi in birou se prajeste undeva un cablu si miroase de te ucide cind Boris da drumul la calculatorul lui, drept care am facut tot felul de incercari de depanare, printre altele am scos din priza ceva ce credeam ca ar fi boxele lui, dar de fapt era alimentatorul de la hub si a durat o vreme ca sa inteleg de ce nu mai merge reteaua la nici unul din calculatoare. Inteligent cum nu se poate mai.

Vineri seara am fost atit de terminat, incit, ca sa ies din starea de prostratie impusa de oboseala, am organizat o orgie a carnii. Carnea a fost de porc si grasa (la naiba cu colesterolul!), a sfiriit bine in tigaie (am lucrat la doua tigai, in cealalta erau cartofii) si pe linga asta am avut o sticla de vin dulce de Nemea (m-am gindit la leu), din care vroiam initial sa beau numai un pahar, dar s-a dus ca nimic. Abia pe urma am revenit la lumea noastra, cea de toate zilele: 1 pic de televizor, 1 pic de telefon cu domnu' Inginer, si in sfirsit nani.

Simbata seara am fost invitat la Guido, unul din cei de la cercle francais: sa-l maninci, nu alta. Desi oficial am mincat altceva, o combinatie destul de nefericita de file de somon prajit cu pateuri cu spanac, telemea si mult usturoi si -- exact, ai inteles bine, toate astea pe aceeasi farfurie, de mincat in acelasi timp. Vinul alb, si asa cald, nu a ajuns (ca era o sticla la patru persoane), asa ca am continuat cu un vin rosu ingrozitor de greu, si pentru intregirea imaginii trebuie sa iti mai spun ca oricum imi era greata de la cablul prajit din birou. Dar greata s-a accentuat si mai tare, respectiv a sublimat pe plan spiritual la auzul interminabilelor bancuri licentioase ale lui Gilles. Nu ca as fi o mimoza, dar de luni de zile il vad salivind dupa Guido si incercind tot felul de procedee de invaluire la care Guido reactioneaza cu o neutralitate usor incurajatoare... rhah, in definitiv n-au decit sa faca ce vor. Pina la urma primeste fiecare exact ceea ce merita.

In partea a doua a vizitei, echipa s-a mutat la Gilles, care locuia aproximativ vizavi. Eu m-am scuzat politicos si am plecat acasa filosofind despre evolutie, simbolismul structurilor urbane, puritate, fidelitate, ca sa ajung in cele din urma la teurgie. Cred ca toata lumea din metrou mi-a vazut aureola din ce in ce mai stralucitoare de deasupra capului.

Ma gindeam, oarecum prin comparatie, la domnu' Inginer: Duminica s-a dus la Koln, la Christopher-Street-Day, impreuna cu un amic comun cu care, ca sa mai renunt la o parte din aureola, am avut amindoi un flirt, recunosc, nu din cele mai decente. Tocmai vorbeam la telefon cind a aparut amicul sa il ia cu masina: dupa reactia verbala, trebuie sa fi fost mai mult decit nud, adica imbracat intr-unul din acele obiecte vestimentare minuscule, care mai mult atrag privirile indiscrete si provoaca decit acopera si imbraca. Apoi, odata ajuns la locul faptei si probabil incalzit de primele eprubete de bere Koelsch (bizare in ochii oricarui bavarez, fie el si de adoptiune, dar oricum obisnuit cu halbele de 1 litru) ma sunase sa imi spuna ca a ajuns bine si ca se distreaza. Se auzea zgomotul strazii si vocea lui bine incalzita. Apoi, dupa ce isi luase deja ramas-bun, nu inchisese totusi si adaugase un fel de PS: Ei, ma rog, totul e relativ, dar el s-a gindit la mine si a simtit nevoia sa ma sune. Lucru care evident ca m-a induiosat. Si m-am bucurat ca se distreaza, fie si intr-o ceata de zurbagii excitati.

In fine, ca sa ajungem si la amanuntele tehnice: Da, pot sa editez. Am facut doua modificari la settings: una, ca blogul meu sa fie cu adevarat public (voila!), si alta in nume: prefer pe pinocchiomuc lui mucpinocchio, asa ca adresa este acum: http://pinocchiomuc.blogspot.com si este accesibila public. Posibil ca va trebui sa mai faci unele modificari de linkuri? Daca chestia te incomodeaza, te rog sa imi spui si putem schimba la loc.

Editarea continutului sunt convins ca nu e usoara. Deocamdata te las pe tine sa o faci; daca disperi cu adevarat, striga, si vom vedea ce putem face.

Si scurte chestii organizatorice: Mi-ai povestit, dar ma tem ca nu am retinut. Iata: Voi fi cu domnu' Inginer, partial si cu Gogoscharski, in Bucuresti in perioada [...] Oare vei fi acolo? M-as bucura! (Inainte de asta vom fi o saptamina la Moldova, si dupa asta o saptamina in Apuseni.)

Cu inima iubitoare si memoria in stare de buna functionare in ciuda virstei inaintate,
adica cu drag,