31 iulie 2004

in sfarsit... intarziat (numarul unu)

----- Original Message -----
To: "Pinocchio N.Collodi"
Sent: Saturday, July 31, 2004 11:57 AM
Subject: intarziat 1 Re: In sfirsit...

Dragul meu drag,

Au trecut ceva zile de cand iti scriam de pe aeroportul din Paris randurile de mai jos. La anuntul spicheritei, am impachetat grabit calculatorul si m-am mutat de la poarta cu pricina la poarta cu pricina injurand cu sete Air France-ul, in franceza pe care la acel moment o vorbeam curent.... pentru ca in acel moment crainica ne-a anuntat ca zborul Tarom, subliniez Tarom, spre "Bucharest" pleaca de la alta poarta decat cea la care un numar de pasageri, in marea lor majoriate clienti Air France facusera deja formalitatile de securitate pentru admiterea la imbarcare. Cu purcel si catel, ne-am mutat in celalalt capat al aeroportului, unde am reluat toata seria de raze, portaluri, beepere si scannere. Destul de neinspirati Air France-ul si partenerul lor, Tarom, la aceasta miscare, zau. Zborul s-a derulat cu bine. O parte semnificativa din timp am dedicat-o conversatiilor mele incipiente in limba lui Voltaire cu vecinul meu de scaun, un francez de varsta a treia, cu sotia, in vizita in Romania, unde sponsorizeaza un copil din Satu Mare. Imi lipsesc multe cuvinte, gramatical sunt o oroare a naturii, dar ma fac inteles. Si imi si place.

Urmeaza... "randurile de mai jos".

Dragul meu drag,

Cand am citit prima data ce mi-ai scris nu am inteles exact, dar acum ma aflu pe aeroportul Charles de Gaulles dupa o noapte de nesomn, zbantuiala, fum si agitatie, deci mi s-a schimbat si perspectiva. De abia astept sa ma bag in cada si apoi in pat, sa fie liniste sau, eventual muzica mea. Chiar imi era dor de muzica mea, caci de prea multa vreme o ascult pe altora, adaptandu-mi "viteza" conditiilor de drum.

A fost bine la Paris, am facut o groaza mare de poze, m-am si distrat. Nu mai stiu daca am mai zis, dar politistii francezi sunt de-a dreptul "umoristi". Eu chiar suspectez ca sunt angajati de Oficiul National al Turismului. In primul episod cu politisti, ne aflam la Arcul de Triumf sau mai bine zis ei se afla la acolo. Intr-un numar impresionant, plus dubitele din dotare. Circulatia o nebunie, ca al Arcul de Triumf. Ziua e pre-ziua Zilei Nationale (na, ca am formulat-o de-am nenorocit-o). Noi eram in masina. Conducea o domnisorica nervoasa, dar cu gesturi largi, pe numele ei Fanny, cel putin asa cred. In fata eu, pe locul mortului, in spatele scaunului meu rabatabil, pe bancheta, Vava si Capucine. Numita Fanny trage masina prin sens, cat pe ce sa intre pe Campiile Elizee, dar inainte de asta opreste triumfator in mijlocul intersectiei, al politistilor si al clacsoanelor celorlalti participanti la trafic. In aceasta scena de infern se mai intampla si urmatoarele: Fanny incepe o parlamentare cat se poate de tiganeasca cu domnii in uniforma (exclusiv domni) explicand ca trebuie sa ne lase pe noi acolo, eu sar din masina, pliez scaunul, Vava sare din masina, eu dau sa inchid portiera pentru a asigura demararea in siguranta a autovehiculului, dar, simultan, Capucine sare si ea din masina, si apoi inapoi in masina pe scanul din fata. Politistii, baietii cu obraz, cu scula in pantaloni si sentimente adevarate in inima, nu ii ard nici o amenda numitei Fanny, ba din contra incep sa ii faca avansuri, vociferand la misto, vezi bine dandusi seama ca domnitele sunt "vulnerabile". De altfel, Capucine imi marturisise, cand o intrebasem mai devreme daca are o intalnire, ca da, cu "tot barul". Si uite-asa, o ceata de politisti se agita din cauza unor fete singure intr-o masina pe Champs Elissee.

Al doilea episod se petrece in parcul de langa Institutul "Mutualist" Montsouris, denumit si el tot Montsouris. Eu stau pe peluza, e aproape de ora inchiderii (parcului) si am facut shopping toata ziua, sunt foarte obosit. Langa mine vraiste cele mai diverse plase si cutii.Vava cu cheia niciunde (dar asta e deja un alt episod). Pe culmea dealului o familie picknickeaza... copilul buflenci si rasfatat fuge hat pana la mine si mai departe intr-un tufis. In acest moment mama il striga... Apare patrula de politie intr-o masina pe o alee, foarte aproape de copil. Copilotul, la geam se uita la baietel si ii zice "Acum!". Pustiului nu-i vine sa creada, se uita la mine, incautarea unui sprijin, eu i-o intorc "o-h-o! ai incurcat-o!" cu un zambet, el se panicheaza, arunca repede o privire spre masina de politie si o zbugheste in sus pe deal unde nu se opreste decat la mama lui in brate. Eu rad catre masina de politie, copilotul imi zambeste complice. Inca o data cooperarea dintre fortele de ordine si societatea civila a salvat vieti.

In episodul cu numarul trei, ma plimbam cu Vava prin Gradinile Tuilleries. Ne depaseste un tip in uniforma, inalt si bine facut, cu ochelari de soare a la Matrix si calare pe... bicicleta. Un grup de fete striga dupa el: "Photo! Photo!". El franeaza cu derapaj si norisorul de praf aferent pentru a incremeni in poza perfecta si le da replica cu un zambet de portelan si mana in aer: "Dar nu singur! Nu singur". Trei bondoace din grup se apropie ezitant, dar au fetze fericite, si el le cuprinde dupa umeri pe toate trei! Poza e gata.

"Randurile de mai jos" se incheie mai sus. Acum sunt la mare, pe terasa unui apartament din 2 Mai, cu T si cu B. Ei fac poze, mai povestim, si incerc sa-ti mai scriu un rand. Am schimbat planul si iti voi scrie fara sa-ti trimit, pentru moment.Va fi un volum care va creste.Sper sa am ajunga si la tine, in cel mai scurt timp posibil.

Aproape ca a trecut prima zi. M-au trezit la sase in zgomot de foci nebune: B bantuia prin casa, a facut cafea, dush. T a crapat un ochi si s-a dus sa fotografieze rasaritul. Eu m-am panicat ca sunt singurul care rateaza ziua si... m-am uitat la ceas. Chiaun m-am ridicat din pat sa-i injur si sa-i potolesc. Am adormit cu greu la loc si m-am trezit la zece. Cafea, bilet, insorit pe trepte, mancat la carciuma, scos masina din curte, inaltat zmeul pentru un pusti razgaiat (of! cata rabdare trebuie sa ai cu copii astia), citit Bridget Jones pe terasa la umbra, dus dorul unei beri in paralel cu lectura, dar mi-am promis sa umplu frigiderul cu racoritoare dupa ce ne intoarcem de la plaja. Ma opresc din nou. Urmeaza plaje de la patru la sase, dush, piata, cina, vin. Life is beautiful.

Revin,

Niciun comentariu: