Life is beautiful

Ia te uita, doua surate! Bineinteles ca m-am uitat imediat sa vad despre cine era vorba. Personajul respectiv, un tip (bine) pe la vreo 27-28 de ani, arata (nu chiar cu degetul, dar intr-un mod la fel de semnificativ) spre mine, care ma indreptam decent si hotarit (barbateste) spre Ludwig Beck am Rathaus Eck impreuna cu domnu' Inginer. Celalalt tip (la fel de bine) si tipa dintre ei s-au uitat cu interes, iar eu am lansat un hohot de ris in directia lor. Mimica celui care ne observase primul spunea: Ups, si eu care credeam ca nu ma aude.

Odata terminate cumparaturile (binoclul cu zoom pentru Gogoscharski, ca sa observe pasarile de la distanta, si felicitarea de la Ludwig Beck cu un urs panda asezat ca un belfer cu burta in sus), tinta urmatoare a fost Gaertnerplatz. Fara nici o legatura cu posibile aniversari interne si internationale, ci pur si simplu de dragul verii, acolo se tinea o serbare populara (populara mai degraba in sensul din limba engleza decit ca aluzie la boborul lui Caragiale) devenita deja traditionala. Gaertnerplatz este unul din cele trei colturi ale triunghiului Bermudelor gay din Munchen si, dupa parerea mea, unul din cele mai frumoase locuri din oras. (Nu am sa spun de ce, cuvintele ar fi palide.) Este perfect rotunda si locul de intersectie a trei strazi la unghiuri egale. In mijloc are un rond cu flori, iar de jur imprejur nelipsitul sens giratoriu (acum necirculat de masini si plin de tarabe si standuri cu de-ale gurii), pe care l-am parcurs de cinci sau sase ori in ambele sensuri si pe diverse circumferinte.

Pina sa ajungem in Gaertnerplatz, am intrat la Stejarul German (nu, nu la sauna) ca sa ne adapostim de ploaie, sa ne potolim foamea si sa ne clatim ochii si privirile. Ploaia a durat pret de o salata cu brinza de capra pane, doua beri si o inghetata la cofetaria de alaturi. Binedispusi, eram gata sa cintam in ploaie, dar se oprise. Mai intii am vazut pe Frollein Hanft: Fusese student la noi pe vremea Congresului, la care si lucrase in acea perioada de mare glorie profesionala. (Eram pe atunci in pragul comingoutului, el era foarte evident gay, chiar si pentru un habarnamist ca mine, si tare as fi vrut sa il intreb una si alta, nu stiam prea bine ce. Imi arata pe atunci un interes politicos si distant, ca de la student la asistent, iar ochii lui de batracian, usor asimetrici, aveau darul sa ma tina si pe mine la o oarecare distanta, in cazul in care timiditatile mele nativa si de circumstanta nu ar fi fost suficiente.) Aproape ca i-as fi spus: Carsten darling, n-am stiut ca ai un asemenea par pe piept. M-am abtinut, dar, capra batrina, sint convins ca mi-a remarcat privirile. Apoi Thomas-2-metri cu cele doua prietene lesbiene, nelipsite din povestirile lui. Ma sunase de dimineata ca sa imi spuna ca s-a intors din conced, si vocea lui suna atit de relaxata, incit l-am invidiat. (Probabil ca ar fi avut unele propuneri de facut in ce priveste ziua de simbata, in care venirea domnului Inginer a fost o supriza, dar a fost si a ramas discretia si delicatetea in persoana.) I-am scuturat citeva frimituri microsopice din jurul gurii, pentru care si-a cerut scuze, nu am inteles prea bine de ce. Apoi o multime de alte figuri, unele cunoscute, multe din ele interesante. Domnu' Inginer, si el incintat de multicolora adunare, mi-a facut reprosul ca nu l-am recunoscut pe un spaniol pe care il intilniseram acum doi ani la ziua lui Ignasi, si a tras concluzia tendentionasa ca eu nu as observa si recunoaste decit persoanele care arata cu adevarat bine. (Observatie pe care i-o facuse cu mai bine de 10 ani in urma predecesorul meu, si se vede ca nu a uitat-o nici in ziua de azi. In definitiv, acelasi lucru puteam sa i-l spun si eu, oadata ce nu-l recunoscuse pe Carsten, desi i-l prezentasem de mai multe ori de-a lungul anilor.) Am raspuns ca un megastar ochiadelor care altadata m-ar fi facut sa ma uit jenat in alta parte, iar pe drumul spre casa, pastrindu-mi in mod constient starea de euforie, am dat replici amical-obraznice la mici pacate relative la regulile de circulatie.

Tare ma tem, dragul meu aflat la distanta incerta ca in principiul lui Heisenberg, ca sunt pe cale sa ma indragostesc si eu prin Internet. Desigur ca este rindul tau sa imi faci o scena de gelozie, si astept cu interes forma artistica in care mi-o vei oferi. Trebuie sa-ti spun totusi ca a savura mai micile si mai marile frumuseti ale acestei lumi nu este decit un gest de recunostinta pentru faptul ca ea exista. Ceea ce – sper ca nu devin blasfemic – este aproape un act religios. Dupa ce l-am dus pe domnul Inginer la S-Bahn, m-am intors la lac, am mai facut o baie in apa de culoarea turcoazei si am privit in jurul meu: Studentul roscat, pistruiat din cap pina in picioare, citind concentrat la umbra; tinara femeie gravida stind pina la glezne in apa si tinindu-si cu amindoua miinile, cu degetele intretesute, burta grea; baiatul ei durduliu si tandru; femeile trecute prin viata, care isi tratau goliciunea coapta cu multumirea de sine a unor istorii pe care nu aveam de unde sa le cunosc; perechile ajunse la virsta pensiei, care isi aratau o simpla tandrete. Ei bine, chiar si familia de lebede, care are si anul asta patru pui, care, am observat anul trecut, vor creste si isi vor capata penele albe stralucitoare spre toamna.

E frumos, nu-i asa? Life is beautiful, spunea Dana intr-o seara cind ii dadusem un telefon si ii spusesem cu ce mici delicii casnice ma ocupam. Miine am sa-i dau din nou un telefon, pentru ca e ziua ei. Iar asta seara, cind se va lasa intunericul, am sa aprind o luminare si am s-o pun in fereastra, pentru tata: azi era ziua lui. Si chiar daca intre noi au ramas nenumarate lucruri nespuse, sute si mii, in foarte multi ani de zile, ma gindesc si eu ca Guido Anselmi ca lucrurile sunt asa pentru ca asa a fost sa fie, si le privesc cu impacare: Ploaia de seara, venita dinspre munti si trecuta pentru citeva minute pe deasupra mea, apoi curcubeul arcuit cu un capat linga balconul meu si cu celalalt – ehei, unde?