Quite away

Dragul meu plecat departe, iti vei aminti poate de poezia:

"The Queen of Hearts she made some tarts
all in a summer day
The Knave of Hearts he stole those tarts
and took them quite away."

Liliana, poeta, trebuie sa o fi avut de tradus la examenul de admitere, si se felicita ca tradusese 'and took them quite away' prin 'si le-a dus departe'. O traducere mult mai fericita, apreciam eu, decit 'le-a furat pe toate'.

Asadar esti quite away. Ma bucur sa aflu de la tine, in ciuda distantei. Ma bucur de asemenea de progresul si actualitatea odraslei noastre comune, blogul. Alexandre Cali, aflat in momentul de fata incomparabil mai aproape de tine decit de mine, si sesizat in privinta blogului, declara ca orientarea lui straight il impiedica nu sa inteleaga dar sa se implice in dialogurile noastre homosexuale si imi interzicea categoric sa il citez; nici n-o fac. (Sint polarizat si tendentios ca un politician in plina campanie, ai dreptate.) Tot asa cum renunt sa ma intreb retoric ce au madlenele proustiene cu orientarea sexuala a cititorului. In schimb iti ofer madlena de azi ca pe o floare impletita din hirtie creponata, tot asa cum altcindva, altundeva, acelasi Alexandre Cali imi oferea mie povestea foarfecii in patru dimensiuni, a carei amintire ma fascineaza si in ziua de azi. Dar nu, n-am sa-l citez.

Ca sa te sui in masina condusa de Ruth, iti trebuie acea relaxare si impacare cu viata, atitudine de sorginte extrem-orientala, de care ai nevoie ca sa te abandonezi Destinului si fiicei lui, Intimplarea. Imi aminteam de povestirile lui Bernhard (despre care iti spuneam, apropo de aeroportul din Budapesta, ca poate fi coautorul unor birfe extrem de suculente), care fusese cu Ruth intr-o directie de altfel lipsita de importanta, apoi se intorsese tot cu ea. Hohenzollernstraße, nu departe de aici, este are sens unic pe ultima ei portiune. In schimb, Ruth vroia cu tot dinadinsul sa mearga inainte si se revolta ca cei care asteptau la stop pe partea cealalta a intersectiei blocau strada si ea nu avea pe unde sa treaca. Aproape ca a facut aceeasi incercare si cu mine in masina, numai ca eu, amintindu-mi povestea, am prevenit-o din timp.

O alta insusire de care ai nevoie ca sa mergi cu ea in masina este insensibilitatea olfactiva. Ruth si Sally sunt nedespartite, Sally fiind un retriever de rasa partial aleatorie, care sta toata ziua sub masa si pute. (In afara cazurilor in care eu protestez vehement.) Cind a inceput sa lucreze la noi, nu am reusit sa inteleg (si nu inteleg nici pina in ziua de azi) cum poate cineva sa spuna ca ea nu vine la servici decit cu ciinele. Seful, depasit de situatie, a spus ca, daca acel ciine se comporta civilizat, el nu are nimic impotriva. Sally se comporta mai mult decit civilizat (retriever corcit cu somnifer, spunea Seppi), dar asta nu are nimic de a face cu stimulii olfactivi. Ca si cind asta nu ar fi fost de ajuns, nu a durat multa vreme si dramele au inceput sa se tina lant. Drama no. 1 a fost ca Sally era in calduri si imposibil de stapinit. (Gagul clasic al ciinelui in lesa care isi tiraste stapinul dupa el, trebuie sa spun cu aceasta ocazie, se mentine in limitele strictei realitati.) Drama no. 2, Sally avusese o poveste de amor cu un maidanez lipsit de stapin si maniere in Englischer Garten. (In timp ce eu imi scriam teza de doctorat, aflam toate aceste drame din conversatiile ei telefonice.) Drama no. 2 bis, Sally avusese o poveste de amor cu un alt (nu mai tin minte) ciine. Drama no. 3, Sally era gravida. Drama no. 4 si procese de constinta: chiuretaj la veterinar? Drama no. 5, starring Ruth pe post de eroina antica: Puii sunt salvati! Drama no. 6, Sally aduce pe lume progenitura in cantitati excesive: opt pui de la doi tati de rase diferite. Drama no. 7, puii trebuie dati. (Anunt in ziar, toti potentialii clienti suna la telefonul de pe masa mea.) Drama no. 8, o parte din pui, ajunsi la proprietari fara inima, trebuie luati inapoi. Drama no. 7 bis, alt anunt la ziar, alte telefoane, tot la mine. Etc., etc., etc.

A fost una din acele moomente (un moment care a durat aproape un an) in care mi-as fi dorit puteri daca nu supranaturale, macar administrative asupra personalului. Dar a concedia o secretara la Universitate e ca si cind ai incerca sa prinzi soarele cu oborocul si sa il duci in casa, iar seful nostru nici macar nu a incercat. O socoteala sumara arata ca de atunci sa tot fi trecut mai bine de sapte ani, iar eu, fortat de imprejurari, am inceput sa manifest mai putina sensibilitate in plan olfactiv si mai multa in plan interuman. As putea spune chiar ca am prins drag de ea -- cum spuneai deunazi: a love and hate relationship. Si cred ca ea a fost cea care a facut primul pas, cind a inceput sa povesteasca fara o adresa precisa ca cel mai bun prieten al ei din tinerete, din perioada cind traia la San Francisco, era gay, si ca ea se intelege si acum teribil de bine cu toti barbatii gay. (Numai fata de lesbiene are o repulsie organica, nu cumva sa o atinga vreuna! Dar asta e altceva.)

Vorbind despre Ruth, nu pot sa trec peste momentul in care o urgenta de grad zero a fortat-o sa intre in cabina unui WC public de o curatenie indoielnica. Ca sa nu isi puna gentile, plasele, posetele, pachetele si toate celelalte bagaje pe podeaua respingatoare, le-a depus in trecere in chiuveta, solutie care trebuie sa fie tipic feminina, pentru ca mie cel putin nu cred ca mi-ar fi trecut vreodata prin cap. Odata usurata, iesind din cabina, a constatat ca acea chiuveta nu avea un robinet obisnuit, ci unul cu celula fotoelectrica, sub care nu trebuia decit sa intinzi miinile si apa venea de la sine. Mecanismul functionase ireprosabil si in cazul bagajelor depuse in chiuveta, asa ca eu si cu Seppi nu am mai facut urmatoarele doua zile altceva decit sa ii uscam telefonul mobil, de care avea nevoie urgenta pentru niste convorbiri extrem de importante in care sa isi dea intilnire cu prietenele in barul de alaturi.

In inima ei de leoaica (nascuta pe 4 august, in aceeasi zi cu Queen Mom - in privinta anului vom pastra discretia, voi spune numai ca nu este inca centenara) ne iubeste foarte tare si pe mine, si pe Boris. (Seppi este intre timp si el quite away, intr-un fel de river of no return.) Boris in mod special, cu aerul lui de Calimero, ii trezeste cele mai profunde instincte materne. Drept care ne-a invitat cu insistenta la ea acasa, la o bere pe terasa. Aici voi innoda firul povestirii cu imaginea initiala a sensului unic de pe Hohenzollernstrasse: Ruth locuieste au cul du monde (am Arsch der Welt, in varianta locala), iar invitatia ei implica automat faptul ca urma sa ne duca cu masina, si mai apoi sa ne si readuca pe aceeasi cale in lumea civilizata. Invitatia a esuat mai intii din cauza vremii capricioase, a oboselii mele si a programului lui Boris. Asa ca s-a dus in oras la o alta partida de cumparaturi pentru cine mai stie care zile de nastere, apoi a trecut pe la birou sa isi citeasca e-mailurile la o ora cind ma intrebam foarte tare cite ore suplimentare mai aveam sa fac in acea zi, cum sa refuz mai diplomatic invitatia la film a lui Frank-Thomas si cum sa gatesc galbiorii de provenienta romaneasca pe care ii mai aveam in frigider. M-a luat cu ea. Au fost momente cind mi-a pus miinile la ochi si am emis strigate pline de evlavie menite sa atraga bunavointa Celui de Sus si atentia tuturor ingerilor pazitori aflati in imprejurimi. Am prevenit incercarile ei automate, in timpul conversatiei, de a reveni la traseul zilnic -- atractor universal in haosul care reprezinta activitatile ei obisnuite. Cind trecea cu 80 la ora prin dreptul castelului, probabil anticipind vederea restaurantului grecesc cu gradina lui cu castani, unde Ruth trebuia sa o ia la dreapta spre pod, mi-am manifestat regretul ca nu am bere acasa, in frigider, ca tare m-as mai fi racorit. Mi-a spus ca ea are, si a intors masina pe doua roti, cu un sunet strident.

Nu mai intru in detaliile dupa-amiezei tirzii, pe terasa, cu berea Beck's si cu Ruth care se vedea in postura mamei din "Absolutely Fabulous": mondena, aiurita si mereu 1 pic alcoolizata, dar cu o fiica teribil de serioasa, care nu se lasa sedusa de desertaciunile acestei lumi si priveste liberatile pe care si le permite mama cu critica severitate. Cei 33 de centilitri de Beck's si terasa de la Kammerberg au spulberat oboseala biroului, si nu cu mult mai tirziu ma regaseam la mine in bucatarie cu un zimbet care nu avea nimic de a face cu galbiorii prajiti cu usturoi sau cu salata verde cu rosii si capsuni.

"...They came back from the ride
With the lady inside
And a smile on the face of the tiger."