Dragul meu,
Madlenele te lovesc cand nici nu te astepti. Pe lange surprizele placute ale zilei de ieri, unele oferite de conexiunea wireless, precum mesajul de la Ohm, care-mi spune ca ma jupoaie daca nu continui sa scriu si, mai precis, sa scriu despre oamenii din afara casutei mele de papusi :) se intampla ca stateam asa la Washington si se "lumina" a ploaie, si ma uitam printre cuvintele celorlalti, drept pe fereastra unde se vedea o frunza uriasa. O frunza in loc de o madlena. Si nici macar nu pot sa spun de ce e frunza asta declansatorul pentru toate gandurile care urmeaza...
Si ma cuprinse o tristete iremediabila, legata de anul trecut, de Olandezul Zburator, care vine si te fura cu totul. Povestea cea veche traieste in acest loc si undeva in sufletul meu, eu cel care recunosc. Poate ca si intr-al lui. Dar a trecut multa vreme pana cand a renuntat sa mai semneze "love, your FRIEND...". Stiu ca am ramas doar prieteni.
Oricum, orbire temporara si neplanificata, care doare pe toata lumea. T tocmai ma taxase inainte de plecare pe tema asta. Unul din momentele peste care nu pot decat sa trec cu gratie. E doar o sclipire, un moment de poezie, de durere intensa si apoi totul tace si cade in uitare si poate un pic in derizoriu???
Ziua de la birou s-a terminat cu bine si in plus cu un fel de veste buna. Imi place sa fiu apreciat.
Au mai trecut trei ore. Sunt acasa, sunt anesteziat cu bere. In rest sper sa nu adorm... cu calculatorul pornit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu