Madama Picante la gura sobei

Minus 20 de grade si o raceala incipienta. Ca sa nu-i dau apa la moara, renunt momentan la vodki, tabaciok si femei in favoarea ceaiului pectoral, a fotoliului Le Corbusier si a nuntei lui Figaro, descinsa de la opera din Zurich direct pe ecranul lat si in boxele surround ale domnului Inginer. Liliana Nikiteanu, un Cherubino absolut adorabil, (de)plasat in contextul iernei müncheneze (desigur ca ar fi trebuit sa fim, aah, la Sevilla si sa avem acum primavaratice 15 grade) imi aduce aminte de povestea cu Nichita, citita de doamna Tutunaru la gradinita: Nichita credea ca ghiata e de zahar, si, intr-o dimineata cam ca asta daca nu chiar mai rece, a avut inspiratia nefericita sa linga clanta de la usa casei - evident, pe dinafara. A ramas lipit, si a stat asa pina cind a venit mama cu ceainicul si i-a turnat ceai fierbinte pe limba. M-am intrebat intotdeauna de ce povestile pentru copii trebuie sa fie atit de sadice.

M-a amuzat in mod special cearta Susanei cu rivala ei, Marcellina, pe care o numeste "madama picante"... Ehei, vara fierbinte a lui 2003... sedinta de proiect: Ne adunam cu totii, ne asezam in jurul mesei dupa rang si vechime, lasam liber locul din capul mesei. Seful vine, se aseaza, incepem. Zece minute mai tirziu, apare madama picante, seful ii spune: Hai vino, stai jos, aici linga mine. Avea o fusta care amintea prin lungime si design de centura de banane a Josephnei Baker. Se aseaza intre mine si sef, picior peste picior barbateste, cu pulpele desfacute. In toiul acelor discutii importante si teribil de savante, vedeam din cind in cind cum sefului ii aluneca privirile sub masa... Si nu m-a deranjat atit tinuta ei (in definitiv si eu purtam bermude si papuci de plaja, pentru ca era sfirsit de iulie, ba mai stateam si picior peste picior la fel de barbateste) cit argumentatia, acel gen de argumentatie feminina la care participa in mod plenar anatomia vizibila prin diversele decoltee mai mult decit generoase. Ceea ce noi, astia, nu reusisem sa punem la punct in multe si indelungate discutii saptaminale, ea decidea scurt si firesc, cu un pu-pup-pi-du à la Marylin in bataia reflectoarelor.

Madama picante, in vremuri mai putin fierbinti drapata in satin rosu de Alba-ca-Zapada in asteptarea lupului, se muta la o mare companie de asigurari. Doamna, i-a spus sotiei sefului, sa stiti ca il parasesc pe sotul dumneavoastra. Biata Frau M, comentau unii din colegii nostri, pe linga toate delegatiile in strainatate ale sefului cu madama picante drept insotitoare unica, mai trebuie sa auda acum si astfel de declaratii. Domnul Inginer, la gura sobei, asculta cu atentie datele problemei si confectioneaza prompt un raspuns in cel mai pur stil bitchy: Daarling; duduitza; nu esti prima care pleaca; doar eu [gest emfatic] sunt cea care ramine.